Specialiștii în psihologie subliniază că acest obicei aparent minor poate reflecta trăsături de personalitate și nevoi emoționale, interpretarea depinzând de motivație, context și de modul în care influențează confortul zilnic.
Pragmatism și organizare
Mulți dintre noi cunoaștem persoane care adună pungi, borcane sau ambalaje, convinse că vor fi utile „la un moment dat”. După fiecare vizită la magazin, pungile sunt puse deoparte „pentru orice eventualitate”, iar în timp pot umple sertare sau spații de depozitare neașteptate.
Psihologii arată că, în numeroase situații, explicațiile sunt logice și raționale. Cei care păstrează astfel de obiecte sunt atenți la cheltuieli, preocupați de economisire și de reducerea risipei. Reutilizarea este asociată cu planificarea, responsabilitatea față de resurse și dorința de a avea soluții practice la îndemână. Pentru aceste persoane, gestul nu este impulsiv, ci o formă de organizare și control asupra mediului.
Există și un aspect cultural: în multe familii, mai ales acolo unde resursele au fost limitate, reutilizarea a devenit o regulă transmisă din generație în generație. În acest cadru, obiceiul nu are legătură cu sănătatea mintală, ci cu educația și experiențele de viață, notează El Economista.
Atunci când obiceiul ascunde anxietate
Problemele apar dacă păstrarea obiectelor nu mai are legătură cu utilitatea, ci cu teama de a renunța. Psihologii explică faptul că, uneori, atașamentul față de obiecte este însoțit de anxietate. Ideea de a arunca pungi sau ambalaje poate provoca neliniște, disconfort sau senzația pierderii unui control esențial. În forme mai accentuate, acumularea excesivă poate semnala tendințe de adunare compulsivă, cunoscute sub denumirea de hoarding, o tulburare recunoscută în manualele de diagnostic. Aceasta se caracterizează prin dificultatea constantă de a renunța la obiecte, chiar și atunci când nu mai au nicio valoare practică, și poate afecta viața de zi cu zi.
Dezorganizare și amânare
Există și situații în care păstrarea pungilor reflectă lipsa de organizare sau amânarea repetată. Persoana intenționează să sorteze sau să recicleze, dar amână acest pas, iar obiectele se strâng, generând haos și disconfort vizual.
Specialiștii în organizare recomandă stabilirea unor limite clare, cum ar fi păstrarea a maximum 10 pungi, verificarea periodică a spațiilor de depozitare și folosirea obiectelor deja existente înainte de a aduce altele noi. O soluție simplă rămâne utilizarea propriei pungi la cumpărături, mai ales pentru achizițiile mici.
Măsura face diferența
Păstrarea pungilor sau a ambalajelor nu reprezintă în sine un semn de tulburare psihologică. Diferența dintre un comportament ordonat și unul dezechilibrat este dată de măsură, intenție și de modul în care influențează viața de zi cu zi.
