Instituția subliniază că astfel de comparații trebuie tratate cu prudență, întrucât economiile au evoluat pe baze instituționale distincte, iar Bulgaria, adesea invocată drept exemplu, a beneficiat de un regim monetar special, consiliul monetar, care a consolidat semnificativ stabilitatea macroeconomică.
„Aderarea la zona euro nu poate avea loc atât timp cât nu avem deficite bugetare mici (3% din PIB), o inflație joasă în mod sustenabil și o datorie publică sustenabilă”, se arată în raport, care respinge ideea că diferențele dintre România și statele din zona euro pot fi explicate doar prin neapartenența la blocul monetar. Potrivit BNR, principalele vulnerabilități derivă din erori de politică fiscală și bugetară, nu din statutul monetar actual.
Comparația cu Bulgaria, corectă doar parțial
Documentul dedică o secțiune specială comparației cu Bulgaria, precizând că un astfel de exercițiu ignoră particularitățile arhitecturii monetare din țara vecină. „Comparația în termeni de aderare la zona euro subestimează rolul consiliului monetar în guvernanța publică bulgară, introdus acum aproximativ trei decenii pentru a stabiliza turbulențele economice și financiare”, explică raportul.
Totodată, BNR evidențiază dimensiunea geopolitică a procesului de convergență: „Aderarea la zona euro are o semnificație geopolitică mai mare în condițiile actuale și prefigurabile”, notează instituția, subliniind că integrarea monetară depășește sfera economicului.
Dezechilibre interne și presiuni fiscale
Dincolo de tema euro, analiza BNR pune accent pe situația internă, caracterizată de persistența dezechilibrelor bugetare și de dificultatea consolidării fiscale într-un context geopolitic tensionat. Cursul de schimb rămâne principala ancoră de echilibru macroeconomic, însă vulnerabilitățile structurale din economie continuă să apese asupra perspectivei de stabilitate.
În final, BNR arată că, deși reziliența cursului de schimb față de euro a rămas solidă, presiunile asupra finanțelor publice se mențin ridicate. Deviațiile față de criteriile de la Maastricht, în special în privința inflației și a deficitului bugetar, rămân în continuare o provocare, chiar dacă unele corecții – precum reducerea ușoară a diferenței dobânzilor pe termen lung , oferă semnale de ajustare parțială.
