_e84a95b77b.jpg)
Tăierea copacilor, arbuștilor și tufelor nu are doar un scop decorativ. Aceasta ajută plantele să își direcționeze energia către creșteri noi, flori sau fructe. Dacă o plantă este tunsă într-o perioadă nepotrivită, există riscul eliminării mugurilor care ar fi produs flori sau roade în sezonul următor.
În ianuarie, în emisfera nordică, plantele se află într-o fază de repaus vegetativ. Această „tăiere latentă” este ideală pentru multe specii foioase, în special pentru cele care nu înfloresc și nu fructifică pe creșterea nouă. Lipsa frunzelor face ca structura plantelor să fie mult mai ușor de observat, iar solul înghețat permite accesul mai facil în zonele dificile ale grădinii.
Intervențiile realizate în ianuarie permit corectarea formei generale a copacilor și arbuștilor și controlul modului în care aceștia vor crește în primăvară. Ramurile moarte, bolnave sau deteriorate sunt mult mai vizibile în această perioadă și pot fi îndepărtate fără riscuri suplimentare.
Un alt avantaj important este faptul că rănile proaspete rezultate în urma tăierii sunt mai puțin expuse infecțiilor în lunile de iarnă. În plus, butașii obținuți în timpul tăierii pot fi folosiți pentru înmulțirea anumitor plante perene. Este esențial ca uneltele utilizate să fie curate, sterilizate și bine ascuțite, pentru a preveni transmiterea bolilor și a reduce stresul asupra plantelor.
Ianuarie este considerată o perioadă ideală pentru tăierea multor copaci. Stejarii, de exemplu, trebuie tunși cu mare atenție, deoarece sunt vulnerabili la boala ofilirii stejarului. Aceasta este transmisă de insecte care se hrănesc cu sevă și pot infecta copacii prin rănile deschise. De aceea, tăierea stejarilor trebuie realizată exclusiv în perioada de repaus, iar luna ianuarie este cea mai sigură opțiune.
Stejarii pot deveni foarte înalți, iar în cazul exemplarelor mature este recomandată intervenția unui arborist. Dacă tăierea este realizată pe cont propriu, nu trebuie îndepărtată mai mult de o treime din coroană, iar gulerul ramurii trebuie lăsat intact.
Fagii sunt o altă specie care beneficiază de tăierea în ianuarie. La fel ca stejarii, aceștia pierd sevă dacă sunt tunși în sezonul de creștere. Tăierea se rezumă la îndepărtarea ramurilor moarte, bolnave sau încrucișate, menținând forma naturală, verticală și elegantă a copacului. În primii ani după transplantare, este recomandată și tăierea ramurilor inferioare pentru o formă mai bună.
Nu toți arbuștii trebuie tunși în ianuarie. Cei care înfloresc primăvara nu se taie în această perioadă, ci imediat după înflorire. În schimb, arbuștii care înfloresc vara pot fi tunși în plină iarnă.
Spireea este un exemplu frecvent întâlnit în grădini. Pentru varietățile care înfloresc vara, ianuarie este un moment potrivit pentru tăiere. Se recomandă îndepărtarea tulpinilor vechi și lemnoase, aproximativ o treime din creșterile mature, pentru a stimula apariția lăstarilor noi.
Trandafirii pot fi, de asemenea, tunși la început de an, dacă iernile nu sunt extrem de reci. Se elimină ramurile moarte, rupte sau cele care se freacă între ele, precum și lăstarii slabi sau foarte vechi. Lăstarii de trandafir pot fi, de asemenea, îndepărtați.
Hortensiile panicule și cele netede se pretează foarte bine la tăierea de iarnă. Intervenția trebuie realizată înainte de apariția mugurilor noi, iar tăierea poate fi chiar agresivă, îndepărtând o treime până la jumătate din creștere pentru a stimula regenerarea.
În cazul tufelor de zmeură, mur și coacăze care rodesc toamna, tăierea latentă este obligatorie. Nuiele vechi se taie până la nivelul solului, iar ramurile laterale se scurtează la aproximativ 30–38 de centimetri pentru a favoriza producția de fructe în sezonul următor, potrivit sursei.
