Pentru majoritatea românilor, revoluția reprezintă momentul în care dictatorul a fost răpus și oamenii și-au recâștigat libertatea. Există însă un grup de oameni care văd revoluția dintr-o altă perspectivă, mai întunecată și lipsită de bucurie. Sunt cei cărora zilele din decembrie 1989 le-au schimbat viața, deși nu au participat la revoluție. Este vorba despre urmașii celor care au murit acum 20 de ani.
În Tîrgu-Mureș, șase revoluționari au murit secerați de gloanțe, în centrul orașului. Pentru familiile lor, prima zi de revoluție a reprezentat un moment de pierdere. Pajka Attila avea doar opt ani atunci când și-a văzut tatăl pentru ultima dată. Pajka Károly a fost împușcat pe 21 decembrie, la ora 21:00.
"Îmi aduc foarte bine aminte seara aceea în care a plecat, ne-a salutat și a ieșit pe ușă și seara nu vă zic exact pe la ce oră, dar știu că încă nu am dormit și am auzit focurile de armă și știu că atunci m-am rugat să nu se întâmple nimic cu el și a doua zi l-am așteptat, dar nu s-a mai întors", spune Pajka Attila, fiul revoluționarului.
Libertatea a fost câștigată, democrația s-a instalat, dar pentru familiile martirilor capitalismul nu a adus prosperitate. De multe ori, ajutoarele acordate de stat au fost insuficiente sau au fost obținute cu greu, din cauza birocrației și a indiferenței.
Din păcate, de multe ori nu au avut parte nici măcar de respect. Tânărul nu știe cine a tras în tatăl lui și crede că nu se dorește aflarea adevărului nici măcar la 20 de ani de la revoluție.
Pentru Pajka Attila, revoluția nu pare să fii meritat. Jertfa revoluționarilor nu poate înlocui reforma mentalității. Unii au murit, dar obiceiurile din comunism mor greu.
Pajka Attila nu se așteaptă la schimbări majore în viitor. Oricum, din momentul în care familia sa a rămas pe cont propriu, s-a descurcat cum a putut. Prevede că și în continuare va trebui să se bazeze doar pe forțele proprii în confruntarea cu realitatea.