O zi mai înnorată pe litoral vă răpeşte din plăcerea de a face o baie în mare, dar vă poate oferi plăcerea de a cerceta un pic Dobrogea.
La cetatea Histria ajungi ușor. Din staţiunea Mamaia mergi spre nord: Năvodari, Corbu, Săcele, apoi dreapta către Histria. Drumul de la Năvodari la Tulcea este presărat cu terenuri întinse cultivate cu rapită. Aceste flori galbene din seminţele cărora se face ulei comestibil, margarină dar sunt sunt folosite şi pentru carburanţii cu biodiesel. Mai mult locul este excelent pentru turiştii care vor să facă fotografii.
Mergem un kilometru pe un drum străjuit de plopi şi în sfârşit, vedem
zidurile groase şi coloanele vechi de mii de ani. Am ajuns în locul în
locul în care civilizaţia a prins rădăcini înaintea timpurilor. Negustorii și navigatorii greci și-au dat seama că relațiile comerciale
cu geto-dacii din pe aceste locuri era extrem de avantajoase, așa că
s-au hotărât să ridice cetatea pe țărmul golfului numit pe atunci
Halmiris.
Localnicii ofereau miere, rășine, grâne, pește sau piei de animale. În
schimb, erau încântați de mirodeniile, podoabele sau vinurile pe care
le primeau de la negustorii greci. Cel care a identificat cetatea a fost un francez, pe numele său Ernest
Dejardins, care pe la 1868 a luat Dobrogea la picior, în căutarea
istoriei.
Săpăturile arheologice au scos la iveală monumente vestigii remarcabile
- templul lui Zeus și templul Afroditei sau bazilici rar întâlnite în
Europa. Orașul a cunoscut o dezvoltare neîntreruptă timp de 1300 de
ani, începând din perioada greacă până în epoca romano-bizantină.
Istoricii presupun că Histria se întindea cam pe 66 de hectare și era
locuită de 25-30.000 de oameni. Orașul a devenit o forță economică, nu însă și una militară. Astfel că
atacurile violente și repetate ale goților i-au făcut pe locuitori să
restrângă zona locuibilă. Cu timpul, oamenii au abandonat cetatea.
