La cetatea Histria ajungi ușor. Din staţiunea Mamaia mergi spre nord: Năvodari, Corbu, Săcele, apoi dreapta către Histria. Drumul de la Năvodari la Tulcea este presărat cu terenuri întinse cultivate cu rapită. Aceste flori galbene din seminţele cărora se face ulei comestibil, margarină dar sunt sunt folosite şi pentru carburanţii cu biodiesel. Mai mult locul este excelent pentru turiştii care vor să facă fotografii.
Mergem un kilometru pe un drum străjuit de plopi şi în sfârşit, vedem zidurile groase şi coloanele vechi de mii de ani. Am ajuns în locul în locul în care civilizaţia a prins rădăcini înaintea timpurilor. Negustorii și navigatorii greci și-au dat seama că relațiile comerciale cu geto-dacii din pe aceste locuri era extrem de avantajoase, așa că s-au hotărât să ridice cetatea pe țărmul golfului numit pe atunci Halmiris.
Localnicii ofereau miere, rășine, grâne, pește sau piei de animale. În schimb, erau încântați de mirodeniile, podoabele sau vinurile pe care le primeau de la negustorii greci. Cel care a identificat cetatea a fost un francez, pe numele său Ernest Dejardins, care pe la 1868 a luat Dobrogea la picior, în căutarea istoriei.
Săpăturile arheologice au scos la iveală monumente vestigii remarcabile - templul lui Zeus și templul Afroditei sau bazilici rar întâlnite în Europa. Orașul a cunoscut o dezvoltare neîntreruptă timp de 1300 de ani, începând din perioada greacă până în epoca romano-bizantină. Istoricii presupun că Histria se întindea cam pe 66 de hectare și era locuită de 25-30.000 de oameni. Orașul a devenit o forță economică, nu însă și una militară. Astfel că atacurile violente și repetate ale goților i-au făcut pe locuitori să restrângă zona locuibilă. Cu timpul, oamenii au abandonat cetatea.
