Gabriela Ștefan: Agenția Națională de Răsfoit Ziare

Dacă aș scrie în acest articol că președintele Traian Băsescu și-a construit o cabană pe Vârful Omu și nu a trecut-o în declarația de avere, Agenția Națională de Integritate (ANI) ar demara o investigație. Și, automat, șeful statului ar fi verificat de inspectorii de integritate. Dacă afirmația s-ar și confirma, ANI ar sesiza Parchetul pentru infracțiunea de fals în declarații, cum a fost în cazul lui Gigi Becali. Dacă afirmația nu s-ar confirma, inspectorii ar întocmi un act constatator – ca în cazul lui Vasile Blaga – și i-ar aduce la cunoștință președintelui faptul că a fost verificat și că declarația sa de avere este în ordine. În principiu, acesta este tiparul după care funcționează ANI, cel puțin în situația persoanelor publice și a cazurilor celor mai mediatizate. Același lucru îl poate face însă, și chiar îl face, și parchetul, atunci când în presă apar informații referitoare la săvârșirea unor posibile infracțiuni. Iar falsul în declarații este o infracțiune. Practic, ANI face în momentul de față o muncă de secretariat pentru procurori sau un fel de revistă a presei. Inspectorii agenției, care ar fi trebuit să primească sporuri de cafea și lectură, produc apoi hârtii oficiale cu care umflă stocul de dosare în lucru al Parchetului. Pentru această activitate, Executivul a alocat, în 2009, un buget de aproximativ 17.000 de RON.

Problema principală nu o reprezintă însă banii, ci faptul că ANI a intrat în al doilea an de activitate, dar motoarele acestei mașinării – care nu există în alte țări europene – sunt turate pe loc.

Și aceasta pentru că nu vedem nici un fel de rezultate. ANI seamănă din ce în ce mai mult cu DNA-ul, care – de ani de zile - îi anchetează pe marii corupți, fără ca vreunul dintre ei să fie la închisoare sau să aibă o sentință definitivă de condamnare.

Citește mai mult în Gândul