Doinei Cornea i s-a acordat Legiunea de Onoare în grad de comandor

În perioada anilor '80, Doina Cornea a fost unul dintre cei mai cunoscuti opozanți ai regimului comunist din România. Gabriel Liiceanu o descria drept "puterea fragilității", o femeie micuță, slăbuță, a cărei voce subțire i-a șocat pe românii care nu îi cunoșteau decât forța și limpezimea ideilor transmise prin Europa liberă.

Între 1982 și 1989, textele ei au relatat despre distrugerea satelor, opresiunea comunistă și pasivitatea intelectualilor. Prima scrisoare a ajuns la Europa Liberă ascunsă în capul unei păpuși. În 1983 a fost destituită de la Universitatea din Cluj, unde preda limba franceză. Au urmat anchete, interogatorii și bătăi. Pentru că a susțint revolta muncitorilor de la Brașov din 1987 a fost arestată cinci săptămâni și apoi a fost consemnată la domiciliu până la Revoluție. N-a mai fost primită nici la liturghie, iar medicul a refuzat să vină să îi trateze mama care era în agonie.

După căderea regimului Ceaușescu, a fost cooptată în Consiliul Național al FSN, dar a demisionat după o lună, deoarece nu voia să fie o fațadă pentru vechi activiști. În 2000 a primit Legiunea de Onoare în grad de Ofițer și Ordinul "Steaua României" în grad de Mare Cruce.