O creangă dintre cele care fac pilaf mașinile peste care cad a picat azi peste un tramvai de pe linia 41. N-a picat de capul ei. A fost tăiată de unul dintre cățărătorii drujbei care rotunjesc copacii la început de primăvară. Să vedeți cum. În tramvai eram și eu, să ajung la Casa Scînteii Presei Libere. Văd că în spate, în picioare, era un călugăr cu potcap vișiniu. Dar nu suficient de vișiniu încît să aibă o mașină la dispoziție. Nu cred în superstițiile că dacă vezi un călugăr îți merge prost în ziua cînd ai dat cu ochii de el. Dar într-o noapte, cînd m-am întors de la Praga cu avionul, o cursă care nu întîrzia niciodată, la îmbarcare văd niște călugări, ceea ce mi-a stîrnit o oarecare anxietate. Una e să nu crezi și alta e să pui frînă în fața pisicii negre care îți taie calea pe stradă, cu speranța că mașina din spate nu te va buși. Ne suim în avion și în loc să plecăm, mai stăm, minut cu minut, vreo oră, pînă apare și ultimul călugăr – nu era român, dacă asta vreți să știți.
Citește mai mult
