Cornel Ivanciuc: Unde rămăsesem? Parcă la Mircea Băsescu

Distinșii frați Băsescu folosesc aplicat și cu multă  precizie cuvintele argotice. În gura președintelui țării, termenii “găoz” sau “găozar” sună la fel de savuros ca “baclava”, “alviță”  sau “sarailie”. Găozul este fratele suburban sau marinăresc al anusului, iar găoaza este un popou denaturat, care și-a făcut între timp operație de schimbare de sex. Cel care rezolvă dilema legată de intervenția în cauză este îndeobște găozarul, cu care frații Băsescu au făcut pesemne cunoștință cu ceva vreme în urmă, pe nesfârșitele cărări de apă ale Oceanului Planetar. Mircea și Traian au fost amândoi lupi de mare și viața la bord este uneori plină de neprevăzut. Între două bordeluri îndepărtate, unul din Salonic și celălalt din Mumbai, între care nava nu face nicio oprire de aprovizionare, găozul poate deveni acel umar prietenos pe care un marinar cătrănit rău de tot pe viața isi pleaca uneori fruntea si isi descarca sufletul cu incredere. Botezul marinaresc este o zdravana muscatura de gaoz. Am facut acest necesar preambul pentru a justifica de ce ilustrul Mircea Basescu s-a adresat unui jurnalist cu apelativul “gaozar” si a gândit in continuare cu voce tare, “cum bine v-a zis frati-miu”.

Citește mai mult în Gardianul