CONCURS REALITATEA.NET: Experiență inițiatică în Grecia

Dacă ar trebui să vă povestesc vacanța care m-a impresionat cel mai tare, ar trebui să vă povestesc romane, pentru că nu a fost doar una care m-a lăsat cu noi impresii ci și cu o lecție de viață. De la vârsta de 13 ani umblu prin Europa, căutând noutatea, căutându-mi locul, un loc pe care îl pot numi "acasă". Diferite rezultate și diferite lucruri, proiecte la care am participat m-au purtat în diferite colțuri ale Europei. Cu trecerea anilor, experiențele se acumuleaza și îți vine cu greu să crezi că ai trecut prin atâtea..... Am ales să vă povestesc una dintre vacanțele mele, de la vârsta de 14 ani. Adică...acum 7 ani aproape.

A fost o experiență deopotrivă neplăcută dar și plăcută. Am descoperit ceea ce iubesc cu adevărat, un loc pe care îl pot numi "acasă" dar și că trăim într-o lume crudă, care nu iartă pe nimeni, nici măcar pe un adolescent de 14 ani. Te poate lovi la orice vârstă, te poate surprinde, iar maturizarea nu este ceva pe care alegi, doar ceva care te alege.

În vara anului 2003 am ales să îmi petrec trei săptămâni din viața mea într-o tabără din Grecia, în localitatea Avdira, în apropiere de orașul Xanthi, aflat în nordul țării. Am fost trimisă în acea tabără de către Uniunea Elena din România, care, în vremea aceea organiza tabere pentru toți tinerii din uniune, în colaborare cu guvernul grec. Am plecat foarte bucuroasă în acea tabără. Cu un an înainte fusesem în alta, unde m-am simțit grozav și petrecusem trei săptămâni de vis.

Dar, lucrurile nu s-au anunțat bune de la început. Autocarul care urma să ne transporte până acolo, era foarte vechi și nu oferea condițiile necesare pentru un drum atât de lung. Dar cum am mai zis...acesta avea să fie doar începutul. Am ajuns într-o tabără în mijlocul pădurii. Pe malul mării, într-un loc foarte mizerabil. Locurile unde urmau să ne cazeze erau bungalouri în care locuiau câte 16 persoane. Aveam o baie mică, adică un WC, în bungalou. Chiuvetele și dușurile erau aflate prin pădure și nu erau igienizate. Băietii stăteau în corturi, iar fetele în bungalouri. Mâncarea ne-o împărțeam singuri, dându-ni-se niște oale pline. Mâncarea era puțină, și de cele mai multe ori nu ne ajungea la toți.

Miercurea și vinerea țineam post. Aveam câte 5 ore de curs, obligatorii, în fiecare zi: de limbă greacă, de muzică, de teatru, de sport și de dans. Cel mai rău lucru nu erau condițiile precare de trai, de mâncare, faptul că aveam 2 cabine de duș la o sută de fete, faptul că făceam duș cu apă rece și cu 10 broaște lângă mine, ci modul în care eram tratați. Aveam un program foarte strict, de la care nu puteam lipsi, altfel eram pedepsiți. Nu aveam voie să ne trezim mai târziu de 7 dimineața și nici să ne culcăm mai târziu de 12 noaptea...sau mai devreme. În fiecare noapte ne verificau dacă suntem în patul nostru, asupra căruia atârnau păienjeni, fără lenjerie de pat și fără pernă...băgându-ne o lanterna în ochi.

Fetele nu aveau voie în corturile băieților și băieții nu aveau voie în bungalourile fetelor. Eram în tabăra aceea în jur de 8 nații: români, moldoveni, pakistanezi, ruși, macedoneni, sârbi, bulgari și greci. În fiecare duminică ne duceau cu forța la biserica iar pe 15 august, de Sfânta Maria, ne-a dus într-un câmp plini cu spini și ciulini ca să ne reculegem. În fiecare dimineață ne puneau să ne cântăm imnul țării noastre și imnul Greciei, iar apoi să spunem rugăciuni. Nu mi-am putut imagina că poate exista atâta cruditate în oameni. E foarte nedrept să te porți așa cu niște bieți copii, adolescenți, care nu au făcut nimic rău...doar au venit în vacanță.

Îmi amintesc ziua când unei prietene i s-a făcut foame și, ea fiind bolnavă, m-am dus să cer o bucată de pâine la bucătărie. Am fost fugărită în cel mai urât mod posibil....De parcă aș fi fost o cerșetoare. Ne trimiteau să ne ducem și noi la plajă între orele 13:00-17:00, când soarele era foarte puternic și periculos.

Oricât de rău te-ai fi simțit, erai obligat să participi la toate lecțiile, nu aveai dreptul să stai în cameră, în acel pat oribil, chit că aveai temperatura. Am trecut prin asta. O dată, am avut o lecție de înot...și ne-au trimis să înotăm într-o zonă mlăștinoasă, unde era foarte periculos datorită cantității foarte mare de alge. Am avut multe momente când am dorit să fug, să mă întorc în țară, dar atunci când am intrat în tabără, mi-au confiscat pașaportul. Nu aveam cum să plec decât după 3 săptămâni. Au fost 3 săptămâni groaznice din viața mea, dar și frumoase pentru că am înțeles ce este viața, că aceasta poate fi grea și atunci când totul pare fără rezolvare, prietenia și cei din jurul tău te pot salva. Ceea ce ne-a făcut să supraviețuim cu brio și chiar să avem momente frumoase a fost faptul că în majoritatea timpului am fost uniți, mai ales când fugeam în grupuri mici, săream gardul taberei și ne duceam într-un port din apropiere pentru a bea un suc și a mânca un corn.

Desi conducerea taberei era alcătuită din tirani, profesorii noștri, erau oameni ca și noi și aveau suflet. Aceștia m-au ajutat să înteleg că este doar o experiență de viață, care se va încheia, dar care îmi va lăsa o lecție pe care nu o voi uita niciodată. S-au purtat frumos cu mine, au fost primii oameni care m-au apreciat pentru cunoștințele și capacitatea mea, m-au ajutat să îmi îmbunătățesc limba greacă, și m-au facut să înțeleg că desi am trecut printr-o astfel de tabără, mi-am găsit totuși un loc de suflet pe care atunci când voi fi departe, amintirea sa îmi va ține de urât, va reprezenta lumina și calea mea spre reușită....anume Grecia. Aceasta a fost una dintre primele experiențe inițiatice pe care am avut-o în acestă țară, care a devenit în timp patria mea de suflet. Reprezintă locul unde m-am format în mare parte, de-a lungul vacanțelor, prin experiențele pe care le-am trăit. Cât despre tabăra de la Avdira, aceasta a fost locul unde am început să devin o persoană tare, care poate trece peste aproape orice. Vorba proverbului..."Ce nu te omoară, te intărește". După 7 ani, încă îmi amintesc de această tabără, iar de câte ori îmi este greu, îmi spun: am supraviețuit tabăra de la Avdira, Alcatraz-ul tinereții mele, trebuie să trec și peste asta. De curând, am mai avut o experiență tristă, a cărui învățăminte încă nu le-am tras complet încă, fiind poate, prea recentă. Dar faptul că am trecut peste faptul că am fost jefuită în autogara din Madrid, în mijlocul necunoscutului, singură fiind, rămânând fără acte, bani, bilet de întoarcere și nicio posibilitate de a lua legatura cu cei din țară, în preajma Crăciunului, mă face să cred că am reușit să devin o persoană puternică. Persoana care s-a născut în acea tabără.