Vreau să vă spun atât de multe despre concediul din Egipt, că nu ştiu cu ce să încep, mai ales că nici n-o să vă spun chiar totul ! Să vă spun de plimbarea pe cămilă, când am început să strig "bacşiş" la baiatul care le conducea, că ne ducea prea departe şi ajungeam dincolo de un deal de unde nu mai vedeam grupul şi nu eram decât eu şi prietena mea.... Dar mai bine v-aş spune de taximetristul din Cairo care ne-a dat jos ca să ne urce la alt coleg, că el nu înţelegea engleza. Deoarece hotelul nostru era chiar lângă piramide, când am văzut că piramidele au rămas în spate, iar soferul gonea mai departe cu noi, trei femei, m-am dat jos din maşina şi am început să dau din mâini şi să urlu "Help ! Police" la maşinile din sens opus. Mai vreţi ? La plimbarea cu maşinile prin deşert ne-au dat jos să urcăm singuri un deal de nisip. Deoarece două doamne în vârstă au avut serioase probleme la urcat, le-am ajutat şi eu le-am luat bagajele.
Surpriza a fost când am ajuns în vârful dealului şi am văzut cum maşinile noastre mergeau în cerc în jurul unui bolovan, ascunse de dealul respectiv. Când am cerut socoteală ghidului local, ne-a spus ca aşa era planul : să vedem ce înseamnă mersul în nisip. Puţin i-a pasat că i-am explicat că trebuia să ne anunţe înainte, că poate nu voiam expediţia aia, şi măcar puteau rămâne bătrânii in maşina, să nu facă stop cardiac pe acolo ! A, şi după ce ne-am cazat pe hotel şi am despachetat, în vreo 30 de minute ne-au luat pe sus ca au greşit vaporul ! De ruşine, n-o să vă spun ce ne-au furat din bagaje. O să vă arăt însă scanarea unei fotografii pe care le-am făcut-o colegilor din călătoria cu trenul de noapte : cred că puteţi uşor număra vreo 6 scaune adică 6 români înveliţi ca vai de ei.
Deoarece n-am avut curaj sa văd schelete de crocodili am rămas afară şi am tras cu ochiul la nişte francezi care au reuşit să se cocoaţe pe nişte pietre şi să fotografieze schetele omeneşti printr-o gaură în zid. Cât s-a putut vedea, camera respectiva nu avea intrare. Ghida noastra nu ştia nimic şi i s-a părut foarte curios că erau încă pe jos, vechi şi prăfuite. Părerea noastră e că abia le descoperiseră într-o cameră secretă când începuseră să cadă pietrele alea mari !
Aş avea atât de multe să vă spun dar va deveni un roman-fluviu şi închei cu altă amintire : inundaţia din camera de hotel de pe la 2 noaptea, de erau în cameră vreo patru bărbaţi care n-aveau ce sa repare la ora aia, aşa că am oprit apa în juma de hotel de la hidrantul de afară (sau cum s-o chema aia) unde umblaseră şi ei. Dimineaţa am facut scularea pe la 6 ca să dăm drumul la apa, să nu se prinda ăia !!!
