Compozitorii contemporani de muzică clasică „se vând la export“ mai greu decât la începutul anilor ’90, deși „muzica românească de azi e considerată foarte interesantă datorită sonorității ca atare“. Cum drepturile de autor sunt simbolice, compozitorii supraviețuiesc cu cel de-al doilea job, arată un articol din Cotidianul.
"În Occident, în special în Germania și în Franța, există numai câteva nume care circulă: Ștefan Niculescu, Aurel Stroe, Doina Rotaru, Liviu Dănceanu, subsemnatul și dintre compozitorii români care locuiesc în străinătate, Costin Miereanu, Horia Surianu... Muzica acestora se mai cântă și în America, Spania și puțin în Italia“, spune compozitorul Dan Dediu, rectorul Academiei Naționale de Muzică, într-un articol din Cotidianul.
Există uneori comenzi, dar foarte rare și ocazionale, adaugă compozitorul Nicolae Brânduș, pentru că această „muzică contemporană clasică e mai degrabă promoțională, nu comercială, și se cântă doar la festivaluri, în concerte speciale“.
Cu toate astea, „muzica românească de azi e considerată foarte interesantă datorită sonorității ca atare“, ține să precizeze compozitorul Sorin Lerescu, președintele secțiunii naționale române a Societății Internaționale de Muzică Contemporană.
La începutul anilor ’90, muzica clasică contemporană românească se cânta mai mult în străinătate decât în România. „Acum se cântă în țară, la festivaluri, la Filarmonică, dar nu atât de mult cât ar trebui“, spune Dan Dediu. De 20 de ani, muzica originală contemporană nu mai există în programele ordinare de concert și acesta e un mare deserviciu făcut capacității creatoare a compozitorilor români, se plânge Nicolae Brânduș.
„În programele obișnuite nu sunt decât clasici. E o problemă de management și într-un fel de lașitate a dirijorilor români care, când pleacă în străinătate, tot cu Rapsodiile lui Enescu se duc. Știu opere care ar prinde foarte bine dacă ar fi bine puse în scenă. S-a spus: nu ar veni lumea. Ba ar veni, dacă ar fi bine puse în scenă“, continuă acesta.
Citiți mai mult în Cotidianul.