Locuri ferite de ochii trecătorilor, puţin cunoscute, dar pline de farmec. Le găsim încă la Braşov, oraşul-cetate de odinioară, cu multe fortificaţii, ziduri şi turnuri de apărare. Iar un astfel de loc este Cetăţuia Braşovului, aflată pe Dealul Cetăţii, una dintre cele mai frumoase edificii, care ascunde o mulţime de poveşti.
Ca să ajungi la cetate, fie urci scările din spatele liceului de artă,
fie mergi cu maşina pe Dealul Cetăţii. Drumul este mărginit de stejari,
iar răcoarea lor este o desfătare în zilele toride de vară. Cetăţuia
n-a fost dintotdeauna atât de impozantă. Pe la 1529, era doar o
fortificaţie de lemn.
Practic, întâi de toate a fost un singur turn
din lemn, apoi construcţia din cărămidă şi piatră supraveghea drumul
comercial care venea de la Bran şi intra în cetate pe poarta vămii. În socotelile oraşului au fost contabilizaţi pentru construcţia
iniţială 650 de florini. Nucleul fortificaţiei din prezent a fost ridicat
din piatră pe la 1550, de trupele habsburgice.
În turnurile de apărare şi în Fortificaţiile Braşovului, existau
persoane care îngrijeau strict de cheia de la poarta de intrare. Desigur cheile nu erau de dimensiuni atât de mari, însă
responsabilitatea era una imensă.
În 1630 i se adaugă la colţuri patru bastioane, care se păstrează şi acum. Cetăţuia rămâne cu destinaţia de garnizoană până la începutul
secolului al XIX-lea.
Devine închisoare militară după 1850 încoace şi îşi păstreaza destinaţia
asta destul de mult. Era un loc ferit şi destul de uşor de bine păzit, şi îşi păstrează această destinaţie până după Primul Război Mondial.
Primăria a încercat cumva să scape de clădire şi atunci i-a oferit-o lui Carol al 2-lea, contra sumei de un leu. Carol, băiat pragmatic a
refuzat-o, n-a luat-o şi ea a continuat să se degradeze şi în al doilea Război Mondial a redevenit închisoare, până prin anii 50.
În anii comunismului, cetăţuia s-a tranformat într-un altfel de
închisoare. Ea a devenit staţia de bruiaj a oraşului, pentru ca oamenii
să nu poată asculta posturi de radio care nu erau agreate.
După 1975, cetăţuia a fost restaurată în stil medieval, cu tunuri, arme
şi cavaleri în armură, care dau locului o atmosferă specială. Complexul
se laudă acum cu un salon medieval, unul transilvănean, dar şi cu o
vinotecă unde se organizează degustări.
Ca orice cetate care se respectă. aici există şi o fântână care avea
peste 80 de metri adâncime. Acum se spune că locul este aducător
de noroc. Trebuie însă să sacrifici o monedă, pentru ca dorinţa să se îndeplinească.
