De 40 de ani, nu s-au mai auzit clopote în satul lor. Rămași fără credință, oamenii au început treptat, treptat, să-și piardă și din identitate. Astăzi, nu mai știu prea bine ce sunt... români, moldoveni, ruși, ucraineni...Limbile lor s-au amestecat, iar biserica, în loc să-i unească, mai mult îi dezbină. Ne-ntoarcem astăzi în Bugeac pentru a înțelege cine sunt oamenii de acolo pe care, cândva, i-am socotit frații noștri.
Cândva aceste pământuri erau locuite de un singur neam ce vorbea același grai. Apoi au venit comuniștii și au impus o altă limbă. Ulterior, româna s-a amestecat cu rusa, iar oamenii spun că așa s-a născut limba moldovenească. Și pentru ca aceste locuri să nu se mai întoarcă la rânduielile de altă dată, s-au distrus și Bisericile.
Așa e într-un sat din Ismail, numit Camâșovka. Cu toate acestea sătenii de aici au acum nu una, ci două Biserici. Ce-i drept, nu în toată regula. Un lăcaș de cult este improvizat în casa unui localnic, iar celălalt, în clădirea Primăriei. Acum depinde în ce limbă vrei să se țină slujba. Vrei în română, fă-i o vizită lui nea Vasile, vrei în limba moldovenească, mergi la Primărie.
Dar trebuie să fii de-al lor, altfel n-ai acces.
Slujba se ține acolo moldovenește, pt că preotul nu se îngrijește de limbă. Iar româna stâlcită este cu adevărat moldovenească.
Așadar, Biserica din Primărie aparține Mitropoliei de la Moscova, în timp ce casa lui nea Vasile este singura Biserică din Ucraina care ține de Mitropolia Basarabiei și prin urmare și de Patriarhia Română. Cele 2 Biserici au împărțit satul în două lumi. Însă decând enoriașii celor 2 Biserici improvizate au pornit construcția unor Biserici în adevăratul sens al cuvântului, lumea din sat s-a învrăjbit de tot.
Localnicii care nu cred în Dumnezeu spun că nu-i interesează câte Biserici are satul, oricum zic ei, la mijloc există un singur interes, cel financiar.
