Singurătatea, o povară pentru bunicii din cătunele izolate. Pensionară: „Nu am bani de lemne!”

Vârstnica a traversat tragedie după tragedie. I-au murit pe rând copiii și soțul.

 Nici viața de zi cu zi nu este simplă pentru ea, fiindcă animalele sălbatice îi distrug grădina și îi ucid vietățile din gospodărie.

Pensionară: „Am rămas singură, nu mai am pe nimeni!”

„Am rămas de una singură. Nu mai am pe nimeni. 

 Greu. Greu, cum să ne descurcăm? Cam greu. Suntem bătrâni, toate sunt scumpe. Să pui pe cineva să îți taie lemne, să facă ceva. Nu ai bani să plătești. Greu. 

 Medicamente să iei, de plătit să plătești să aducă lemne.

 Viața o fi fost frumoasă odată, pe timpul ei. Acum nu mai e frumoasă, că ne-a tăbărât toate fiarele sălbatice în grădină. Vine peste tot, ne strică tot. Păsări, animale, toate astea. 

Am avut doi băieți și mi-au murit amândoi. Mi-a murit și nora. 

Ce-a fost bine s-a dus. A rămas ce-i prost acum. 

 Unde să mergem? La cimitir. 

 Ăla-i locul cel mai bun. Că acolo s-au dus toți și nu a veni niciunul.”, spune bătrâna îndurerată.