Autoritățile de la București continuă să funcționeze pe principiul „reparăm după ce se strică”. La zile bune de la scandalurile care au zguduit sistemul de asistență socială, executivul a aprobat în sfârșit alocarea a 20 de milioane de lei pentru îngrijirea celor peste 400 de persoane vulnerabile mutate în regim de urgență din județul Bihor. Deși oficialii își asumă decizia ca pe o promisiune îndeplinită cu succes, măsura financiară vine doar ca o reacție tardivă la un eșec sistemic major, menit să acopere traumele unor oameni plimbați între centre din cauza lipsei de controale și prevenție.
O nouă ședință de guvern, o nouă sumă uriașă alocată în regim de urgență pentru a stinge scandalul uriaș provocate de lipsa crasă de monitorizare din sistemul de asistență socială. La propunerea Ministerului Muncii și a Ministerului Dezvoltării, executivul a aprobat alocarea a peste 20 de milioane de lei (20,028 milioane, mai exact) pentru a acoperi costurile logistice și de îngrijire generate de relocarea forțată a sutelor de persoane vulnerabile din județul Bihor.
Banii urmează să fie distribuiți către autoritățile locale din 20 de județe – o adevărată hartă a dispersiei unor oameni neajutorați, plimbați prin toată țara după ce instituțiile de control au eșuat în a le asigura siguranța în centrele inițiale.
Deși Ministerul Muncii mimează eficiența, catalogând această alocare bugetară drept un „răspuns imediat și necesar”, realitatea din teren îl contrazice flagrant. Intervenția nu este nici pe departe una proactivă, ci o reacție tardivă și costisitoare la un colaps sistemic. Statul român nu a prevenit abuzurile sau neregulile, ci doar decontează acum milioane de lei pentru a gestiona efectele propriei indolențe.
Mai mult, din declarațiile oficiale reiese o detașare îngrijorătoare față de responsabilitatea directă: ministerul vorbește despre măsuri de protecție ca și cum abia acum ar descoperi vulnerabilitățile din sistemul pe care este obligat, prin lege, să îl patroneze și să îl verifice zilnic.
Mecanismele de
Dincolo de milioanele pompate pentru a acoperi criza curentă, marea problemă rămâne lipsa unor acțiuni concrete pentru viitor. Oficialii susțin că au „agreat” modificări legislative pentru întărirea mecanismelor de control și monitorizare, însă totul este menținut în zona promisiunilor vagi.
În loc de demisii asumate sau de prezentarea unui pachet legislativ clar, cu termene stricte și sancțiuni drastice pentru inspectorii sociali care au închis ochii, conducerea Ministerului Muncii preferă clasica formulă de temporizare: „Voi reveni cu informații pe acest subiect”. Rămâne de văzut câte milioane de lei din buzunarele contribuabililor vor mai fi înghițite de această lipsă de viziune până când „analizele” ministerului se vor transforma, în sfârșit, în legi funcționale care să protejeze cu adevărat cetățenii.
