Coronavirus - România: 19257 de cazuri confirmate

Vezi mai multe detalii

Andrei Pleşu îi răspunde dur lui Băsescu şi publică demisia din funcţia de consilier prezidenţial

Monday, 14 November 2016, 10:35 Sursă: REALITATEA.NET

Redăm, în continiuare articolul lui Pleşu: 

"Domnul Traian Băsescu a descoperit, la vîrsta înţelepciunii, ce înseamnă „caracter”.

Ca toate adevărurile mari şi adevărul descoperit de fostul preşedinte e simplu: se numeşte „om de caracter” insul care e de acord tot timpul, necondiţionat, cu Domnia Sa, care constată clipă de clipă că dreptatea e, inevitabil, o parcelă din lotul Băsescu. DE ACELASI AUTOR Corupţie, incompetenţă, prostie Noi suntem români... Marea trăncăneală Dacă mormăi, bombăni, te declari dezamăgit sau perplex dinaintea unui comportament public şi al unui joc de glezne pe care nu le anticipai, se cheamă că n-ai caracter. Prin urmare, pentru dl Băsescu, atunci cînd faci o nefăcută, nu tu eşti lipsit de caracter, ci cel care ţi-o semnalează.

E cazul meu: m-am mirat că dl Băsescu ţine, de la o vreme, discursul pe care, în 2012, îl ţineau adversarii săi politici: un discurs mai curînd anti-american, anti-EU, anti-Kovesi. Mi s-a părut inelegant să aduci, în lupta politică, argumente populiste de ordin etnic („Julien”, „Werner”...). Inelegant mi s-a părut şi să-i califici pe gazetarii care te-au apărat ani de-a rîndul drept „lingăi”. Greu sistematizabilă e şi repoziţionarea pe scena publică a celui care părea să fi depăşit episodul „soluţiei imorale”: fuziune cu UNPR, racolare de inşi mai mult sau mai puţin „dubioşi” (după criterii pe care el însuşi le socotea, mai demult, inconturnabile, cum ar fi apartenenţa la reţeaua ofiţerilor „acoperiţi”), consensuri de conjunctură cu de-alde Ghiţă, sau Dragnea etc. Din cînd în cînd, apar şi mici momente comice: Traian Băsescu ca apărător al lui Brâncuşi. Ce dovedesc toate astea?

Că subsemnatul n-are caracter! Pe de altă parte, dacă l-aş aplauda non-stop, aş fi, probabil, trecut la „lingăi”. Eu unul rămîn „dilematic”. La drept vorbind, nu mai ştiu cu cine am de-a face. Cine e, de fapt, Traian Băsescu? Îi sînt aproape recunoscător că mă determină să-mi pun această întrebare şi să-mi reevaluez, retrospectiv, raportarea la portretul său politic. Voi începe prin a spune care este definiţia pe care eu o dau „caracterului”. A avea caracter e a nu încerca să falsifici realitatea, în funcţie de interesele tale imediate, sau de vanitatea ta ultragiată. Pe româneşte: să te abţii să minţi. Or „probele” pe care dl Traian Băsescu le aduce pentru a susţine descalificarea mea morală sînt minciuni aproape candide".

Acesta a postat şi textul demisiei sale:

Domnule preşedinte,                        

Cînd am acceptat, în decembrie trecut, să vă fiu consilier, n-am avut decît o singură motivaţie: entuziasmul post-electoral. În plus, mi se părea că aveţi nevoie de sprijin şi că, pe un anumit segment, vi-l pot oferi. Nu rîvneam la un post, nu voiam să mă căpătuiesc, nu aveam ambiţii politice. Şi, fiţi sigur, nu eram nici în căutarea unui certificat de genialitate.

                        „Nu vreau să fiu cel care l-a închis pe Pleşu într-un birou!” – mi-aţi spus la începutul colaborării noastre, pentru a mă asigura că îmi voi putea păstra o marjă de libertate, necesară preocupărilor mele universitare.

După scena de aseară, mi-a devenit limpede că tindeţi spre mai mult: vreţi să mă închideţi într-o cazarmă. Nu de un consilier aveţi nevoie, ci de ceva între aghiotant şi ordonanţă. Nu am probleme de orgoliu. Dar n-am lucrat niciodată pe tonuri răstite şi ar fi caraghios să încep s-o fac la bătrîneţe. Sînt alcătuit în aşa fel, încît nu sînt eficient decît cînd lucrez cu plăcere, într-o atmosferă de cordialitate şi respect reciproc.                       

  Vă rog, prin urmare, să luaţi notă de demisia mea. Regret şi vă doresc succes. Într-un anumit sens, şi Dvs. şi eu ieşim în pierdere: Dvs. pierdeţi un sprijin loial, eu pierd o iluzie. Nu mă îndoiesc că, prin remarcabilele Dvs. înzestrări, veţi reuşi. Vă previn, totuşi, că mai greu decît ceea ce aveţi de făcut pentru ţară este să găsiţi puterea şi fineţea sufletească de a vă lupta, autoritar, cu propriile Dvs. limite. Şi asta înainte de a fi năpădit de orgoliu şi de singurătate.                       

  Cu stimă, A.Pleşu


 

Mai multe, pe Adevarul 

Alte articole din: POLITICĂ
Adaugă părerea ta
Alte articole din: POLITICĂ