Nimeni însă nu face nimic concret și toată lumea se complace în demersul meditațiilor încurajate chiar din clasa a IV-a, prin programele școlare extrem de încărcate încă din ciclul gimnazial. Un copil de clasa zero nu mai face bastonașe, liniuțe și punctulețe. Caligrafia a ajuns desuetă. Nici nu se mai ia în calcul. Copiii de clasa zero învață să citească abrupt, cu litere de tipar. Li se cere să afle termenul necunoscut, spre disperarea părinților care trebuie să le explice acasă, mai întâi, cerința, adică ce înseamnă “termen necunoscut”. Manualele de limba română și matematică sunt atât de anoste și condensate ca informație, încât tânjim după ABECEDARUL clasic, frumos aranjat în pagină și aerisit. Copiii de clasa a III-a ajung să studieze cubul, cuboidul, să afle perimetrul unui pătrat, ce-s fracțiile echiunitare, subunitare, că facă adunări și scăderi până la 10.000, transformarea euro în lei, ca și când toți copiii adună euro în pușculița de acasă, ori să tranforme litri în hectolitri. La limba română trebuie să cunoască analiza părților de vorbire, a substantivului: fel, gen și număr, a adjectivului, a verbului si a pronumelui personal. Este exact ceea ce, până în urmă cu vreo 20 de ani, se făcea în clasa a V-a, a VI-a, când mintea copilului era incomparabil mult mai pregătită să asimileze asemenea concepte. Incă din clasa a II-a sunt asimilate sinonimele, antonimele și omonimele. Toate acestea sunt reluate și în clasa a III-a și a IV-a, pe repede-înainte. Elevii nu au timpul necesar să pritocească toată informația, să priceapă toate conceptele, iar învățătoarele bățoase se plâng că trebuie să treacă prin toată materia rapid, conform programei școlare. Inevitabil, ca să apuce să parcurgă toată materia, se dau multe teme acasă. Pun pariu că, dacă facem acum un test pe stradă, puțin adulți mai știu ce-s fracțiile echiunitare sau să facă analiza substantivului ca la carte. Și uite așa... nimeni din mințile luminate ale Prea-Măritului Minister al Educației nu vrea să elibereze copiii de corvoada materiei prea stufoase și să le încurajeze talentele, potențialul creativ și gândirea critică. În meschinăria colectivă, profesorii au nevoie de banii proveniți din meditații, editurile- de banii de pe urma manualelor, iar, la maturitate, avem nevoie de masă de manevră electorală, ușor manipulabilă, fără drept de contestație.
Să nu ne mai minunăm, vă rog, ca babele de la poartă, că n-avem viitor, că generațiile tinere sunt, vezi Doamne, tot mai năucite, că ajung în ministere indivizi cu licențe plagiate, diplome falsificate, care-și promovează în funcții-cheie amantele și nevestele tulburate de destin!
