4 din 10 profesori din România se gândesc să plece de la catedră. Studiu: stresul este mai mare decât la medici

Concluziile raportului arată o presiune tot mai mare asupra oamenilor de la catedră. Un profesor din șapte se află în risc ridicat de burnout, iar nivelul de stres raportat de cadrele didactice este mai mare decât cel înregistrat în rândul medicilor de familie. Studiul a analizat sănătatea, stresul, satisfacția profesională și factorii care influențează starea de bine a profesorilor, comparând rezultatele cu cele ale medicilor de familie și ale populației urbane active.

Peste jumătate dintre profesori spun că sunt stresați

Una dintre cele mai puternice concluzii ale studiului este legată de stresul resimțit la locul de muncă. Potrivit cercetării, 51% dintre profesori spun că s-au confruntat frecvent cu situații stresante în ultimele patru săptămâni. Procentul este mai mare decât cel înregistrat în rândul medicilor de familie, unde nivelul ajunge la 45%, și aproape dublu față de populația urbană activă, unde 26% spun că trec des prin astfel de situații.

Stresul nu este resimțit la fel de toate categoriile de profesori. Femeile raportează un nivel mai ridicat, 52%, comparativ cu 40% în cazul bărbaților. Profesorii din mediul urban sunt mai afectați decât cei din rural, iar cele mai mari valori apar în gimnaziu și liceu. În București, nivelul de stres ajunge la 59%, cel mai ridicat din țară, ceea ce arată că presiunea din marile orașe se simte puternic și în școli.

Un profesor din șapte este în risc de burnout

Raportul arată că 14% dintre profesori se află într-o zonă de risc ridicat de burnout. Procentul este mai mare decât cel înregistrat în rândul medicilor de familie, unde riscul este de 10%. Burnoutul nu înseamnă doar oboseală trecătoare, ci o stare de epuizare acumulată, care poate afecta felul în care profesorii lucrează, se raportează la elevi și își gestionează viața personală.

Cele mai vulnerabile categorii sunt profesorii cu vârsta sub 45 de ani, unde procentul ajunge la 19%, profesorii din București, tot cu 19%, și cadrele didactice care predau la gimnaziu, cu 17%. Manifestarea cea mai frecventă este epuizarea emoțională, raportată foarte des de 18% dintre profesori. Nivelul este peste dublul celui înregistrat la medicii de familie, unde procentul este de 11%.

Aproape 40% dintre profesori iau în calcul plecarea din sistem

Poate cea mai îngrijorătoare cifră din raport este legată de intenția profesorilor de a renunța la cariera didactică. 38% dintre cadrele didactice spun că se gândesc frecvent să plece din învățământ. Este o cifră mare, mai ales într-un sistem care are deja probleme legate de lipsa personalului, de încărcarea profesorilor și de dificultatea de a atrage oameni noi spre această profesie.

Procentul urcă la 44% în categoria de vârstă 30-44 de ani, la 48% în București și la 43% în rândul profesorilor de gimnaziu. Autorii studiului arată că această intenție este strâns legată de situațiile stresante și de suprasolicitarea birocratică. Cu alte cuvinte, mulți profesori nu se gândesc să plece pentru că nu le place meseria, ci pentru că presiunea din jurul ei devine tot mai greu de dus.

Profesorii iubesc ceea ce fac, dar echilibrul personal se pierde

Raportul scoate în evidență și un paradox important. Deși 39% dintre profesori declară un nivel foarte ridicat de satisfacție față de munca lor, doar 33% consideră că au un echilibru bun între viața profesională și cea personală. Asta arată că mulți profesori găsesc sens în ceea ce fac, dar nu mai reușesc să se desprindă de presiunea muncii, de sarcinile administrative și de responsabilitățile care se adună în afara orelor de predare.

În populația urbană activă, procentul celor care spun că au un echilibru bun între muncă și viața personală este de 55%, mult peste cel raportat de profesori. Cele mai afectate sunt femeile și cadrele didactice cu vârste între 30 și 44 de ani, o categorie aflată adesea între cerințele profesiei și responsabilitățile de familie. Pentru acești profesori, ziua de lucru nu se termină neapărat când se încheie orele de la clasă.

Profesorii din grădinițe și școlile primare stau mai bine

Studiul arată diferențe clare între nivelurile de învățământ. Profesorii din grădinițe și din ciclul primar raportează, în general, o satisfacție profesională mai ridicată, un echilibru mai bun între muncă și viața personală, mai puțin stres și o stare de bine mai bună. Aceste rezultate pot fi legate de specificul vârstei copiilor, de tipul activităților și de felul în care este organizată munca în aceste etape.

În schimb, cele mai dificile rezultate apar în rândul profesorilor de gimnaziu și liceu. Aici nivelurile de stres și burnout sunt mai mari, iar presiunea vine din mai multe direcții: examene, rezultate, relația cu părinții, comportamentul elevilor, cerințele administrative și așteptările tot mai mari puse pe școală. Gimnaziul pare să fie una dintre zonele cele mai vulnerabile, atât prin nivelul de stres, cât și prin intenția profesorilor de a părăsi sistemul.

Respectul și recunoașterea profesiei rămân probleme mari

Cercetarea a folosit și modelul psihologic SCARF, care măsoară cinci dimensiuni ale bunăstării la locul de muncă: statut, certitudine, autonomie, apartenență și corectitudine. Indicele general obținut de profesori este de doar 33%, iar cele mai slabe rezultate apar la statut și corectitudine. Acest lucru arată că mulți profesori simt că nu sunt suficient apreciați, respectați sau tratați corect.

Lipsa recunoașterii nu se vede doar în salariu, ci și în felul în care profesorii simt că este privită profesia lor în societate. Când un cadru didactic simte că munca sa este pusă constant sub semnul întrebării, că autoritatea îi este slăbită și că efortul nu îi este recunoscut, starea de bine scade. Iar această presiune se adaugă peste stresul zilnic din școală.

Birocrația și suprasolicitarea apasă cel mai greu

Analiza climatului profesional arată că profesorii apreciază colaborarea cu colegii și, în multe cazuri, relația cu managementul școlii. Asta înseamnă că problemele nu vin neapărat din interiorul colectivelor, ci mai ales din felul în care este construit sistemul și din volumul de sarcini care ajunge pe umerii cadrelor didactice.

Cele mai mari nemulțumiri sunt legate de birocrație, suprasolicitare profesională, salarii considerate insuficiente, relații dificile cu părinții și lipsa de motivație a elevilor. Pentru mulți profesori, munca de la catedră este doar o parte din ceea ce au de făcut. În jurul ei se adună documente, rapoarte, platforme, situații, presiuni și așteptări care consumă timp și energie.

Ce soluții propun autorii studiului

Autorii raportului recomandă reducerea poverii administrative, investiții în recunoașterea statutului profesorilor, dezvoltarea competențelor socio-emoționale și introducerea unui sprijin psihologic real pentru cadrele didactice. Măsurile ar trebui adaptate mai ales pentru profesorii din gimnaziu și liceu, categoriile cele mai afectate de stres și burnout.

Raportul recomandă și realizarea periodică a acestui tip de barometru, pentru ca evoluția stării de bine a profesorilor să poată fi urmărită în timp. Datele arată că problema nu ține doar de oboseala de moment, ci de felul în care este organizată munca în școli. Dacă tot mai mulți profesori se gândesc să plece de la catedră, sistemul nu pierde doar oameni, ci și experiență, stabilitate și încredere.