În primăvara acestui an, s-a anunțat discret că Universitatea Politehnica, condusă de Mihnea Costoiu, a cumpărat un pachet mare — decisiv în luarea deciziilor — de acțiuni la compania de asigurări a statului român, EximAsig. Instituția este condusă de Andrei Micu, omul de încredere al lui Traian Halalai, președintele EximBank.
Mihnea Costoiu este unul dintre cei doi „șoricei” ai lui Florian Coldea (celălalt „șoricel” ne predă la SNSPA lecții de educație civică despre cum ar trebui să votăm... trotinetele). Costoiu este și cel care a fost condamnat cu suspendare după ce, la ordinul lui Coldea, a cedat gratuit baza Cutezătorii lui Dinu Pescariu (spălător de bani, scăpat și el de justiție prin denunțuri), statul român fiind păgubit cu 93 de milioane.
Legături vechi și metode vechi
Concret, Universitatea Politehnica a investit 40 de milioane de lei în compania EximAsig.
La prima vedere, părea doar o decizie financiară ciudată — o instituție de învățământ devenind acționar într-o companie de asigurări.
În realitate, însă, această tranzacție ascunde un tun orchestrat de o grupare infracțională care urmărește să prejudicieze statul român. Aceiași oameni care au căpușat România ani de zile: Ghiță și Coldea.
Cum a creat Coldea „monstrul contractelor cu statul”
Este de notorietate faptul că, în timpul mandatului său, „Generalul Negru” (Coldea) l-a impus pe Sebastian Ghiță în anumite domenii de afaceri.
Practic, Ghiță & Co. câștigau toate licitațiile — majoritatea trucate. Oricine concura cu el, fără acordul Generalului Negru, ajungea rapid într-un dosar penal făcut la comandă.
Un sprijin esențial pentru Ghiță a fost generalul Cocoru, care, în calitate de adjunct pe probleme de IT, direcționa licitațiile publice direct către companiile lui Ghiță (o să revenim).
În acest context, Ghiță a fost direcționat și către Universitatea Politehnica, unde Costoiu controla toate fondurile publice.
Cei doi, la vremurile lor bune, prejudiciau statul român prin achiziții trucate sau chiar fictive.
Prietenia care leagă afacerile
Prietenul comun al celor doi? Victor Ponta.
Ponta era cel care asigura fluxul financiar al acestor „afaceri”.
Ca bonus pentru serviciile aduse, Coldea și Ghiță i-au aranjat lui Ponta chiar și o „soție nouă”, pentru imagine publică.
Tunul din 2024: Vânzarea EximAsig
Relația Coldea–Costoiu a rămas activă.
Deși Coldea l-a „condamnat” cu suspendare pe Costoiu pentru o infracțiune comisă chiar la ordinul său — semnătura prin care baza Cutezătorii a fost furată cu acte în regulă de Dinu Pescariu — legătura dintre cei doi nu s-a stins.
În 2024, binomul Ghiță–Coldea pune la cale un nou tun financiar: vânzarea companiei de asigurări a statului român, EximAsig.
Mecanismul
Președintele EximAsig este Andrei Micu, prietenul lui Costoiu. Micu a fost pus în funcție de Traian Halalai, președintele EximBank (acționarul majoritar al EximAsig), la ordinul lui Coldea.
Compania urmează să ajungă în proprietatea unui grup apropiat de Coldea, din care face parte Ovidiu Toma, ginerele lui Ioan Niculae. Acest grup are nevoie de o companie de asigurări în patrimoniu, pentru diverse „afaceri”.
Politehnica — finanțatorul din umbră
EximAsig și-a exprimat intenția de a cumpăra Asito Capital, parte a grupului moldovenesc Moldasig. Și, pentru că „nu aveau bani”, au apelat la artificiul de a obține fonduri de la... Universitatea Politehnica.
Cu cei 40 de milioane de lei virați de Politehnică în conturile EximAsig, se urmărește achiziționarea Asito Capital. Astfel, compania devine „mai atractivă” și mai ușor de vândut.
Cercul de beneficii
Nimeni nu înțelege de ce o universitate cumpără acțiuni de 40 de milioane de lei într-o companie care a funcționat constant pe pierdere. Explicația: Costoiu a primit ordin să execute tranzacția. Fără audit legal, fără transparență, banii merg către EximAsig pentru ca aceasta să ajungă în mâinile grupului Coldea.
În paralel, Ghiță îi asigură un trai luxos lui Halalai. În schimbul susținerii în afaceri, îl răsplătește cu bani și vacanțe exotice. Surse apropiate vorbesc despre sume mari pentru apartamentul duplex de la ONE, în Aviației.
Concluzie
O tranzacție cu fonduri publice, legături vechi și beneficii private.
Mai ales că o parte din bani provin din fonduri europene.
Poate că, de această dată, EPPO (Parchetul European) va face lumină.
Investigația este în curs. Toți cei menționați au fost contactați pentru un punct de vedere, dar niciunul nu a dorit să comenteze.
