Termenul jiko bukken a devenit deja binecunoscut în Japonia. El desemnează apartamente sau case marcate de un eveniment tragic, care, din cauza stigmatului social, ajung să fie vândute sau închiriate la prețuri mult sub media pieței. În multe cazuri, discounturile pot ajunge la 30–50%, făcându-le atractive pentru tineri, studenți, lucrători temporari sau persoane singure, mai ales în marile orașe precum Tokyo, unde prețul pentru un spațiu decent poate depăși cu ușurință mijloacele celor care abia își încep viața pe cont propriu.
Însă aceste locuințe nu revin pur și simplu pe piață fără un proces complex de transformare. Aici intră în scenă firmele specializate în „curățarea spirituală” a spațiilor locuite. Aceste companii, adesea supranumite „vânătorii de fantome”, intervin imediat după constatarea decesului și înainte de reintroducerea imobilului în circuitul imobiliar. Rolul lor nu este doar să elimine orice urmă biologică sau fizică lăsată în urmă, ci și să efectueze o purificare simbolică a locului. Pentru acest scop, colaborează frecvent cu preoți șintoiști sau budiști, care susțin ritualuri menite să alunge spiritele și să redea locuinței o energie „curată”.
Deși pentru mulți străini ideea de a trăi într-o casă presupus bântuită poate părea o curiozitate sau o provocare, pentru japonezi este o chestiune profundă de cultură și spiritualitate. În tradiția niponă, moartea, mai ales cea violentă, lasă o amprentă ce nu poate fi ignorată. Timp de decenii, astfel de locuințe au fost ocolite, iar agenții imobiliari au fost nevoiți prin lege să informeze potențialii chiriași sau cumpărători dacă în imobilul respectiv s-a produs un deces. În prezent, legislația prevede această obligație doar pentru o perioadă de până la trei ani de la incident, după care proprietatea poate fi vândută sau închiriată fără această mențiune.
Schimbările economice, însă, au dus la o reinterpretare a acestei tradiții. Japonia se confruntă cu o criză demografică fără precedent: o populație îmbătrânită, o rată scăzută a natalității și un număr tot mai mare de persoane în vârstă care trăiesc și mor singure. În acest context, jiko bukken au devenit inevitabile, iar percepția publică asupra lor s-a nuanțat. Tinerii din generațiile mai recente, mai puțin atașați de tabuuri și mult mai concentrați pe supraviețuirea financiară, sunt dispuși să accepte astfel de oferte, cu condiția ca locuințele să fie curate, funcționale și, preferabil, purificate spiritual.
Astăzi, în Tokyo, Yokohama sau Osaka, agențiile imobiliare au secțiuni speciale pentru jiko bukken, unde vizitatorii pot compara prețuri și istorii. Unele companii chiar folosesc aplicații mobile care semnalează locuințele „cu istoric”, oferind utilizatorilor toate detaliile relevante: natura decesului, data la care a avut loc, dar și transformările făcute între timp. Pentru mulți, este un mod de a accesa o locuință decentă, într-o zonă centrală, fără a fi nevoiți să apeleze la compromisuri mai mari.
Fenomenul jiko bukken nu este doar o ilustrare a tensiunilor dintre spiritualitate și modernitate în Japonia, ci și o oglindă fidelă a realităților sociale actuale. Într-o societate în care singurătatea devine tot mai prezentă, iar solidaritatea între generații se erodează, casele marcate de tragedii revin la viață prin nevoia acută de locuire. Iar cei care le aleg nu mai văd în ele un simbol al morții, ci o oportunitate de a construi ceva nou din cenușa trecutului.
