Demența este asociată frecvent cu pierderea memoriei, însă această afecțiune include mai multe forme, unele rare, care pot afecta în mod diferit vederea, mișcarea sau comportamentul. Recunoașterea acestor forme mai puțin cunoscute poate ajuta la identificarea timpurie a bolii și la adaptarea îngrijirii.
Tipuri de demență
Demența este un termen general care include peste 100 de afecțiuni diferite, dintre care boala Alzheimer reprezintă aproximativ 60% dintre cazuri. Deși pierderea memoriei este simptomul cel mai cunoscut, aproape 40% dintre cazuri sunt forme mai rare, care se manifestă diferit și sunt mai dificil de diagnosticat. Specialiștii notează că aceste forme pot afecta vorbirea, comportamentul, somnul sau funcțiile motorii.
Una dintre aceste forme este atrofia corticală posterioară, care afectează în special vederea și orientarea în spațiu. Memoria este mai puțin afectată la început decât în boala Alzheimer. Persoanele afectate pot avea halucinații vizuale și dificultăți de orientare, de exemplu la citit sau la aprecierea distanței pe scări. Simptomele apar de obicei între 55 și 65 de ani. Nu este clar dacă această afecțiune este o formă distinctă de demență sau o variantă atipică de Alzheimer, deoarece modificările cerebrale sunt similare. Se estimează că între 5% și 15% dintre pacienții cu Alzheimer prezintă această formă.
Boala Creutzfeldt-Jakob este o formă extrem de rară, care afectează aproximativ o persoană dintr-un milion. Este cauzată de proteine numite prioni, care își modifică structura tridimensională. Această modificare duce la o evoluție rapidă și severă a bolii, mult mai accelerată decât în Alzheimer. Pacienții prezintă tulburări de memorie și de mișcare, inclusiv mișcări bruște, involuntare. Factorii de risc includ vârsta înaintată și componenta genetică, prezentă în 10%–15% dintre cazuri. În situații foarte rare, boala poate apărea în urma contaminării, de exemplu prin consumul de carne de vită provenită de la animale afectate de encefalopatie spongiformă bovină (cunoscută ca „boala vacii nebune”), o afecțiune cauzată de proteine prionice anormale.
O altă formă este asocierea dintre demența frontotemporală și boala neuronului motor. Demența frontotemporală implică pierderea progresivă a țesutului cerebral în lobii frontali și temporali. Boala neuronului motor este o afecțiune neurologică severă, cu evoluție rapidă, care afectează respirația și mișcarea și poate duce la paralizie. Aproximativ 10%–15% dintre pacienții cu demență frontotemporală dezvoltă și această boală, posibil din cauza unei mutații genetice numite C9orf72. Această asociere poate apărea în cadrul aceleiași familii. Pacienții prezintă atrofie musculară, rigiditate și dificultăți la înghițire, simptome care nu sunt, în mod obișnuit, asociate cu demența. Nu este clar care dintre cele două afecțiuni apare prima.
Paralizia supranucleară progresivă este o altă afecțiune rară care determină atât demență, cât și tulburări de mișcare. În Marea Britanie, sunt afectate aproximativ 4.000 de persoane. Diagnosticul este dificil deoarece simptomele se suprapun cu alte boli, inclusiv boala Parkinson. Boala determină leziuni la nivelul zonelor subcorticale ale creierului, în special în trunchiul cerebral și ganglionii bazali, regiuni implicate în controlul mișcării și al vederii. Pacienții au dificultăți în controlul mișcărilor oculare, sunt expuși frecvent la căzături și au probleme de mobilitate. De asemenea, pot avea dificultăți de concentrare și de rezolvare a problemelor.
În prezent, nu există tratament curativ pentru niciuna dintre formele de demență. Unele medicamente pot încetini simptomele, însă acestea sunt eficiente doar în boala Alzheimer. În cazul celorlalte forme, îngrijirea se bazează pe adaptarea la simptomele specifice.
Recunoașterea timpurie a semnelor este esențială. Demența nu înseamnă doar pierderea memoriei. Modificările de comportament, problemele de vedere, căzăturile frecvente, dificultățile de mișcare sau tulburările de vorbire pot fi semne precoce ale bolii.
Ce conține vopseaua de ouă și cât de periculoasă este în realitate. Alternative naturale pentru colorarea ouălor de Paște
