În 7 iunie, Sfântul Teodot a fost omorât, după ce a fost chinuit pentru Hristos.
Sfântul Teodot era din cetatea Ancira, ținutul Galatiei, și a trăit în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305).
A avut o viață de mirean, a fost căsătorit și avea o cârciumă cu care își câștiga cele necesare vieții. Sub acest chip de negustor, lucra apostolește în taină ca un episcop, pentru că vremurile erau foarte grele pentru creștini, care erau urmăriți, prinși și torturați, iar averile le erau jefuite și înstrăinate.
'Nu este cu putință a spune primejdiile acelea, care au fost asupra Bisericii în vremea aceea. Preoții de la bisericile Domnului fugeau, lăsând ușile deschise și nu se afla loc unde să se ascundă cei ce fugeau de primejdie. Și, jefuindu-li-se averile, foametea se simțea mult mai grea, decât în toate muncile de până aici'. (Viețile Sfinților)
Sfântul Teodot, creștin iubitor de Hristos și de aproapele său, îi ajuta pe cei prigoniți pentru credință, care își pierduseră casele și averile și pribegeau prin locuri pustii, asigurându-le cele necesare vieții.
Pe lângă aceasta, Sfântul Teodot mergea prin locurile unde fuseseră chinuiți martiri și, luându-le trupurile, le îngropa. Îi răscumpăra pe cei ce erau în temniță care nu sufereau tortura, sau îi încuraja pe cei ce păreau să cedeze în fața cruzimii torționarilor.
A fost prins la rândul său, supus unui interogatoriu, torturat și omorât.
Celor apropiați ai săi care plângeau înainte de execuție, Sfântul Teodot le-a spus: 'Fraților, nu plângeți după mine, ci preamăriți pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care mi-a dat putere a-mi săvârși nevoința și a birui pe vrăjmaș; iar eu mă voi ruga cu îndrăzneală lui Dumnezeu pentru voi'. (Viețile Sfinților)
Și zicând aceasta, și-a plecat cinstitul său cap sub sabie și s-a sfârșit întru Domnul, în șapte zile ale lunii iunie.
