Ortodoxe
Sf. Cuv. Gherasim de la Iordan; Sf. Mc. Pavel şi sora sa, Iuliana (Canonul Mare)
Greco-catolice
Sf. cuv. Gherasim de la Iordan (475)
Romano-catolice
Sf. Cazimir, rege
Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan este pomenit în calendarul creştin ortodox la 4 martie.
Sfântul Gherasim s-a născut în Licia (Asia Mică). A intrat de tânăr în monahism, retrăgându-se în pustiul Tebaidei din Egipt.
După o vreme s-a întors în Palestina, în timpul împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450), şi s-a sălăşluit în pustia Iordanului, unde a întemeiat o mănăstire, într-un loc retras.
Sfântul Gherman a fost unul dintre cei care s-au lăsaţi amăgiţi de erezia monofizită, susţinută de un arhimandrit din Constantinopol, Eutihie. Prins în această situaţie, Sfântul Gherman a mers la părinţii care rămăseseră nemişcaţi în dreapta credinţă şi se retrăseseră din lume din cauza marilor tulburări provocate de eretici. De la pustnici a învăţat pe deplin dreapta credinţă, căindu-se foarte mult de înşelăciunea sa de mai înainte.
Consecinţele susţinerii monofizismului au provocat în Biserică mari tulburări şi a fost nevoie de încă o adunare sinodală, Sinodul al IV-lea Ecumenic, care să restabilească adevărul de credinţă. Sinodul al IV-lea Ecumenic s-a ţinut între 8 şi 25 octombrie 451, la Calcedon, şi a avut o participare impresionantă. Au fost prezenţi la întrunirea convocată de împăraţii Pulcheria şi Marcian în jur de 600 de Părinţi.
Sfântul Gherman a ridicat o mănăstire în apropierea Iordanului, având sub ascultarea sa şaptezeci de monahi, care se rugau în chiliile lor primele cinci zile din săptămână, iar sâmbăta şi duminica participau la sfintele slujbe şi se împărtăşeau cu Sfintele Taine. Se îmbinau astfel cele două moduri de vieţuire monahală, cenobitic (obşte) şi idioritmic (de sine), specifice comunităţilor monahale din pustia Egiptului.
Pentru curăţenia vieţii sale, Sfântul Cuvios Gherasim era ascultat şi de animalele sălbatice. Un leu, pe care l-a îngrijit şi l-a vindecat, scoţându-i un ghimpe din picior, îl asculta şi-l însoţea întotdeauna.
După sfârşitul Sfântului Gherasim, leul, care nu se afla atunci în lavră, a fost dus de monahi la mormântul stareţului, căci acesta răcnea cumplit în timp ce-l căuta prin mănăstire pe stăpânul său. Şi deasupra mormântului, leul a murit de durere.
"Însă aceasta s-a făcut nu pentru că leul a avut suflet cuvântător, ci Dumnezeu a voit să preamărească pe cel ce L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viaţă, ci şi după moarte. Apoi să ne arate nouă, câtă ascultare aveau fiarele către Adam în Rai, mai înainte de a lui neascultare şi cădere din Rai".
Astăzi sunt pomeniţi şi Sfinţii Mucenici Pavel şi Iuliana, fraţi, care au pătimit în timpul împăratului Aurelian (270-275). Când împăratul a trecut prin oraşul Ptolemaida din Fenicia (Liban), Pavel s-a însemnat cu Sfânta Cruce pe frunte. Văzându-l, împăratul a cerut să fie prins şi închis.
Iuliana i-a luat apărarea fratelui ei şi a suferit alături de Pavel o moarte în chinuri. Datorită credinţei celor doi fraţi, împreună cu ei au suferit moarte martirică şi ostaşii Codrat, Acachie şi Stratonic, care au mărturisit că Hristos este Dumnezeu, după ce au văzut şi auzit în timpul pătimirilor celor doi mucenici. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor")
