Robert Turcescu, atac dur la adresa programului SAFE: „Un jaf național pe spatele generațiilor viitoare”

O „glazură” de transparență peste excluderea militarilor

Critica jurnalistului începe prin demontarea modului în care proiectul a fost prezentat publicului și forului legislativ. Robert Turcescu afirmă că oficialii „au încercat de fapt să acopere acest tun îngrozitor, această mârșăvie nemaipomenită, această lipsă de transparență îngrozitoare, cu un soi de glazură”. În opinia sa, dezbaterea a fost una simulată, deoarece proiectele „le-au plimbat doar pe la Parlament”, fără o implicare reală a specialiștilor. Mai grav, acesta subliniază că „nici măcar militarii, e vorba de Statul Major General, deci oamenii care se pricep la așa ceva, n-au avut prea multe de spus” în configurarea acestui pachet masiv de achiziții.

Mitul salvatorului și realitatea dobânzilor de sute de milioane

Jurnalistul taxează dur și cultul personalității creat în jurul anumitor lideri politici, demontând discursul austerității afișat la Palatul Victoria. „Am văzut că se propagă ideea că, dacă pleacă acest domn Ilie Bolojan, se stinge lumina pe străzi și o să murim de foame”, observă Turcescu, amintind că același lider „ne certa pe toți și spunea că România e o gașcă de hoți pe care el a încercat să o disciplineze”.

Contrastul devine flagrant atunci când se compară tăierile de costuri administrative cu mărimea noului credit extern. Jurnalistul punctează ironic că, deși clasa politică „plângea de faptul că în primării se cumpără laptopuri de 5.000 de euro”, în realitate, „România se angajează la un împrumut de peste 16 miliarde de euro, pe care va plăti sute de milioane de euro numai dobânzi”. Revolta sa este alimentată de întrebarea retorică adresată guvernanților: „Nouă ne spuneți că nu trebuie să amanetăm viitorul generațiilor noastre? Păi l-ați amanetat voi în momentul de față cu acest împrumut!”

Jaf național într-o țară „ruptă în fund” și obsesia infrastructurii spre Ucraina

Analizând starea generală a țării, Robert Turcescu pune la îndoială oportunitatea unei astfel de îndatorări pentru armament și proiecte externe. El descrie România ca fiind „o țară săracă, ruptă în fund, o țară cu un deficit bugetar imens, cu o inflație teribilă, care n-are infrastructură și nu mai are industrie”. În acest context critic, jurnalistul se întreabă dacă teama de inamic este un motiv suficient pentru a accepta condiții economice oneroase: „Dacă trebuie să ne temem de ruși, înseamnă că mai bine ne predăm în momentul de față. Adică chiar atât de tâmpiți suntem încât să admitem acest jaf național care se produce?”

În final, Turcescu atrage atenția asupra unei posibile „gaști de oameni cu ONG-iștii lor care ne dau nouă lecții” și care alătură programul SAFE de PNRR pentru obiective discutabile. „Ni se spune că se vor lua bani prin SAFE pentru autostrăzi. Dar care autostrăzi? Unde duc aceste autostrăzi? Spre Ucraina?”, întreabă el, concluzionând că românii merită să li se spună adevărul dincolo de retorica oficială: „Avem de-a face cu niște ticăloși ordinari. Faceți-mi autostrăzi ca să mă duc spre Ucraina și Moldova, chiar vreau să mă duc, dar spuneți adevărul!”