Mircea Lucescu a fost condus pe ultimul drum vineri, cu onoruri militare, la Cimitirul Bellu. Înaintea înhumării, ceremonia religioasă s-a desfășurat la Biserica Sfântul Elefterie din București.
Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, alături de un sobor de preoți. În cadrul serviciului religios, Preasfinția Sa a citit mesajul de condoleanțe transmis de Patriarhul Daniel, conform basilica.ro.
Discursul emoționant al lui Răzvan Lucescu la slujba de înmormântare a tatălui său
„A fost tatăl meu și va rămâne tatăl meu. A iubit România din toate rărunchiurile lui. S-a născut într-o familie foarte săracă, într-o cocioabă. S-a educat și a încercat să educe. A fost un luptător, s-a luptat, a învins, a pierdut, a fost fericit, a fost mâhnit, a trecut prin toate situațiile posibile și imposibile pe care le poate oferi viața”, a spus, vizibil emoționat, Răzvan Lucescu.
El a vorbit despre pasiunea care i-a definit existența legendarului antrenor: fotbalul. „Viața lui a fost condusă de pasiune, de o mare pasiune: fotbalul. A ajutat enorm de multă lume, a făcut greșeli, dar a trăit intens fiecare moment”, a adăugat fiul său.
În încheiere, Răzvan Lucescu a transmis un gând de recunoștință tuturor celor care i-au fost aproape tatălui său de-a lungul anilor și celor care l-au condus pe ultimul drum: „Sper din toată inima ca el, undeva deasupra noastră, să stea, să zâmbească și să spună: «A meritat absolut totul». Și eu, ca fiu al lui, îmi doresc ca el să fie fericit pentru tot ceea ce a obținut.”
George Copos și Răzvan Burleanu, ceilalți doi oameni de fotbal care au ținut discursuri la slujba de înmormântare
La eveniment au rostit discursuri și Răzvan Burleanu, președintele Federației Române de Fotbal (FRF) și ultimul angajator din viața și cariera antrenorului, dar și George Copos, fost patron al Rapidului, alături de care a cucerit titlul în sezonul 1998-1999.
Relația dintre George Copos și Mircea Lucescu a fost una deosebită. Cei doi au colaborat de două ori la Rapid: prima dată între iulie 1997 și noiembrie 1998, iar apoi din aprilie 1999 până în iunie 2000.
Pe durata acestor colaborări, echipa giuleșteană a cucerit Cupa României în sezonul 1997/1998 și titlul de campioană în ediția 1998/1999.
„Mircea Lucescu nu a fost doar cel mai mare dintre noi, românii. A fost un român universal, un om strălucit, un ambasador al României.
A fost copilul care s-a ridicat de jos. El provenind dintr-o familie numeroasă unde a trebuit să împartă totul. Mircea Lucescu și-a construit cea mai frumoasă familie. Și-a crescut cu atenție urmașul, pe Răzvan, care îi va repeta performanțele lui”, a transmis George Copos.
Răzvan Burleanu: „A plecat dintre noi, implicat, activ, visând la următorul proiect”
„Nu a fost doar un antrenor sau un fost fotbalist de geniu. El a fost, înainte de toate, un deschizător de drumuri. A fost un vizionar care a înțeles fotbalul viitorului, înaintea tuturor. Pentru dumnealui, fotbalul nu a fost fișa postului, a fost o vocație. A iubit gazonul, mingea și spiritul de competiție, cu o intensitate aproape mistică
A fost pentru el ca un copil. Un copil pe care l-a crescut și pe care l-a iubit necondiționat. I-a oferit totul: experiența sa, timpul său, sănătatea și, în final, ultimele sale resurse de energie.
Nu știu dacă există un final pentru un om, dar cred cu tărie că Mircea Lucescu a sfârșit exact așa cum și-ar fi dorit, în slujba fotbalului, până la capăt. A plecat dintre noi, implicat, activ, visând la următorul proiect. A existat un om de o sensibilitate rară, pentru care familia a fost o ancoră solidă.
Radia de mândrie când analiza meciurile lui Răzvan. Ochii se luminau instantaneu când pomenea de nepoți și strănepoți și cred că erau singurii care reușeau să-l deconecteze de la fotbal și să-i reamintească de frumusețea simplă a vieții.
Ne-a oferit cea mai frumoasă lecție despre loialitate și dragoste pură prin devotamentul față de doamna Neli.”, a declarat Răzvan Burleanu.
