Dayne Curry, directorul Mercy Corps Afghanistan, avertizează că situația este critică și cere sprijin global urgent:
„Ar trebui să se depună eforturi susținute pentru a documenta mai bine această situație și pentru a atrage atenția internațională asupra necesității de a aborda criza”, a declarat acesta pentru The Guardian.
El atrage atenția că seceta forțează deja familiile să își părăsească casele, iar valul de migrație internă riscă să se transforme într-o criză regională.
Apele subterane dispar, puțurile seacă, iar ceea ce rămâne e toxic
În ultimele zece ani, nivelul apelor subterane din Kabul a scăzut cu până la 30 de metri. Orașul extrage anual peste 44 de milioane de metri cubi mai mult decât capacitatea naturală de reîncărcare a acviferelor. Consecința este devastatoare: aproape jumătate dintre puțuri s-au uscat complet, iar 80% din apa care încă mai poate fi extrasă este contaminată cu fecale, salinitate sau arsenic.
Litoralul românesc, invadat de alge. Plajele au devenit verzi. Cum explică experții fenomenul
În aceste condiții, accesul la apă a devenit o luptă zilnică. Multe familii ajung să cheltuiască până la o treime din veniturile lor pe apă, în timp ce două treimi dintre gospodării s-au îndatorat doar ca să poată supraviețui. În paralel, companiile private profită de haos și vând apă la prețuri exorbitante localnicilor disperați.
Explozia demografică și instabilitatea au sufocat orașul
În doar două decenii, populația Kabulului a crescut de la mai puțin de 2 milioane la peste 7 milioane de locuitori. Infrastructura orașului nu a reușit să țină pasul cu ritmul acestui boom urban, iar instabilitatea politică și suspendarea ajutoarelor internaționale au agravat problema. Un moment-cheie a fost în 2020, când administrația Trump a suspendat programul USAID, tăind una dintre principalele surse externe de sprijin pentru proiectele de apă.
Un proiect blocat între speranță și birocrație
Există totuși o rază de speranță: proiectul conductei de apă de la râul Panjshir. Finalizat la nivel de proiectare în 2024, acesta ar putea alimenta cu apă potabilă aproximativ 2 milioane de persoane și ar reduce dependența Kabulului de apele subterane.
Totuși, planul rămâne blocat din lipsa unui buget: sunt necesare 170 de milioane de dolari, iar guvernul afgan caută investitori.
„Nu mai e timp de pierdut”
Dr. Najibullah Sadid, cercetător senior în domeniul gestionării resurselor de apă, trage un nou semnal de alarmă:
„Nu avem timp să stăm și să așteptăm bugetele. Suntem prinși într-o furtună din care nu vom mai avea scăpare dacă nu acționăm imediat”, spune el.
Acesta insistă că orice soluție, oricât de mică, poate face diferența:
„Proiectul care va avea cel mai rapid impact este prioritar. Trebuie doar să începem de undeva.”
