INSP a actualizat definițiile de caz pentru COVID-19. Care sunt principalele modificări

Foto arhivă Profimedia
Institutul Național de Sănătate Publică a actualizat, joi, definițiile de caz pentru sindromul respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19). Criteriile clinice care se au în vedere într-un caz COVID sunt: tuse, febră, scurtarea respirației și debut brusc al anosmiei, ageuziei sau disgeuziei. Simptome și semne adiționale mai puțin specifice pot include cefalee, frisoane, mialgii, astenie, vărsături și/sau diaree.
Pentru copiii cu vârsta de până la 16 ani care prezintă manifestări gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentația se poate suspecta infecția cu SARS-CoV-2, precizează INSP.
Este considerat caz COVID o persoană care se încadrează în cel puțin unul dintre următoarele criterii epidemiologice:
* contact direct cu un caz confirmat cu COVID-19 în perioada de 10 zile anterioară datei debutului;
* rezident sau personal al unei instituții pentru îngrijirea persoanelor vulnerabile în perioada de 10 zile anterioară datei debutului, instituție în care transmiterea SARS-CoV-2 a fost confirmată.
Cazurile de COVID se clasifică după cum urmează:
*** caz posibil - orice persoană care întrunește criteriile clinice;
*** caz probabil - orice persoană care întrunește criteriile clinice și care are legătură epidemiologică cu un caz confirmat sau orice persoană care întrunește criteriile de diagnostic imagistic;
*** caz confirmat - orice persoană care întrunește criteriile de laborator;
Testarea pentru SARS-CoV-2 este obligatorie pentru toate cazurile posibile.
Contactul direct este definit ca:
* persoană care locuiește în aceeași gospodărie cu un pacient cu COVID-19;
* persoană care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor);
* persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreții infecțioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănușă);
* persoană care a avut contact față în față cu un caz de COVID-19 la o distanță mai mică de 2 metri și cu o durată de minimum 15 minute;
* persoană care s-a aflat în aceeași încăpere (ex. sala de clasă, sală de ședințe, sală de așteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute și la o distanță mai mică de 2 metri;
* persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecție.
"Orice persoană care a purtat masca/echipamentul de protecție corespunzător și a respectat distanțarea fizică nu este considerată contact direct", precizează INSP.
Decesul cauzat de COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepția situațiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relație cu COVID-19 (ex. traumatism, hemoragie acută majoră, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral acut, septicemie cu germen identificat prin hemocultură etc) și la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală și momentul decesului.
Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre-existente (de ex. cancer, afecțiuni hematologice etc.) și COVID-19 trebuie raportat ca și cauză a decesului, independent de condițiile medicale pre-existente care se suspectează că au favorizat evoluția severă a COVID-19.
COVID-19 trebuie menționat pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces.
În vederea supravegherii, prevenirii și limitării infecțiilor asociate asistenței medicale cu SARS-CoV-2, personalul medico-sanitar și auxiliar
asimptomatic care face parte din una din categoriile: nevaccinat împotriva SARS-CoV-2 sau cu schema de vaccinare incompletă și care nu a avut niciodată boala sau nevaccinat împotriva SARS-CoV-2 sau cu schema de vaccinare incompletă și care a trecut prin boală, dar la care au trecut mai mult de 180 zile de la data primului test pozitiv se va testa prin test rapid antigenic la interval de 3 zile sau prin test RT-PCR/NAAT o dată la 7 zile.
Conducerea unității medico-sanitare are obligația verificării rezultatului testării și a instituirii măsurilor care se impun. Testarea periodică poate înceta dacă personalul face dovada vaccinării complete.
Conform INSP, această testare se solicită în următoarele situații:
* în condițiile în care rata cumulată a incidenței cazurilor noi de îmbolnăvire din ultimele 14 zile, din unitatea administrativ teritorială, raportată la 1.000 de locuitori este mai mare sau egală cu 1,5;
* pentru unități sanitare care îngrijesc pacienți confirmați cu varianta Delta sau Omicron a SARS-CoV-2, indiferent de rata de incidență din unitatea administrativ teritorială;
Personalul medico-sanitar și auxiliar asimptomatic vaccinat împotriva SARS-CoV-2 cu schema completă, precum și cel care a trecut prin boală, dar la care au trecut mai puțin de 180 zile de la data primului test pozitiv, documentat cu bilet de externare din spital și/sau buletinul de analiză cu rezultat pozitiv nu necesită testare periodică.
Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News

























