O zi a reculegerii și pomenirii celor plecați
În tradiția creștină, Înălțarea Domnului comemorează momentul în care Iisus Hristos s-a înălțat la cer, în fața apostolilor, confirmând împlinirea misiunii sale pe pământ. Este o zi care îmbină bucuria cu rugăciunea pentru cei adormiți. Credincioșii participă la slujbele oficiate în biserici și aprind lumânări la mormintele celor dragi, iar în multe zone se împart pachete cu alimente în memoria acestora.
Se obișnuiește ca în pomana oferită să se includă simboluri pascale precum cozonacul, ouăle roșii sau pasca – semne ale continuității și speranței.
Obiceiuri locale păstrate cu sfințenie
În unele sate, oamenii poartă la brâu frunze de nuc sau de leuștean, crezând că astfel vor atrage belșugul și sănătatea în gospodărie. Copiii din unele zone ale țării confecționează „cocți” – păsări din hârtie – pe care le înalță spre cer, simbolizând sufletele celor adormiți care urcă la Dumnezeu, odată cu Hristos.
Ce trebuie evitat de Înălțare
Tradiția avertizează și asupra unor lucruri de evitat în această zi. Nu este recomandat să se dea sare din casă, pentru că se spune că aduce pagubă și ceartă. De asemenea, se evită împrumuturile de bani sau bunuri, întrucât acestea ar putea alunga norocul și sporul din gospodărie.
Totodată, conflictele sau certurile sunt considerate deosebit de nefaste în ziua Înălțării – ele ar aduce tensiuni durabile în familie și comunitate.
Înălțarea Domnului nu este doar o bornă calendaristică, ci și finalul simbolic al perioadei pascale. Începând cu această zi, credincioșii nu mai folosesc salutul pascal „Hristos a înviat!”, ci spun „Hristos s-a înălțat!”, primind răspunsul „Adevărat s-a înălțat!”.
Sărbătoarea transmite un mesaj profund: înălțarea lui Hristos este văzută și ca o chemare spirituală adresată oamenilor de a se înălța sufletește, de a părăsi păcatul și de a căuta legătura cu divinul.
