Caravana „Eu sunt Anca”. Singurătate și sărăcie înainte de Crăciun. Mărturia unei pensionare din piață: "Îmi vine să plâng că n-am copiii lângă mine"

Anca Alexandrescu: Ia spuneți, doamnă, ce le transmiteți guvernanților acum, în prag de sărbători?

Pensionară: Mergem și vorbim singuri pe stradă... Ce aș putea să le transmit? Ce aș putea? Dacă am ajuns noi... stăm cât de cât bine... Am o pensie de 1285 (lei - n.r.) la 30 de ani de muncă. Soțul meu are 2500 la 45 de ani de muncă. Cu ce credeți că ne descurcăm?

Anca Alexandrescu: Cu cât v-au crescut facturile în ultima perioadă?

Pensionară: Dar nu... altceva nu facem decât să plătim facturi. Deci nu facem altceva, plătim facturi.

Alessia Păcuraru: Dar aveți un mesaj pentru actuala clasă politică?

Pensionară: Să se ducă acasă! Să se ducă unde s-au dus copiii mei, să nu-i mai văd! Unde pot să-i trimit? Să plece afară din țară!

Alessia Păcuraru: Copiii au plecat? Sunt în diaspora?

Pensionară: Toți sunt plecați. Păi cu ce să trăiască? Au doi copii: unul de 17 ani, unul de 13 ani.

Alessia Păcuraru: Și în calitate de mamă vă întreb, fiindcă suntem în direct...

Pensionară: (Începe să plângă) Nu-mi spuneți, că mă apucă plânsul... Vă dați seama, ei nu pot să vină de Crăciun, ei nu pot să vină de Revelion...

Alessia Păcuraru: Ce simțiți când aveți familia despărțită în diaspora?

Pensionară: Păi cum... la vârsta pe care o avem... soțul meu are 73 de ani, eu am 63... Cum credeți că ne simțim de sărbători când era casa plină? Oameni serioși, nu suntem pleava societății cum zic ăștia. Suntem oameni care ne-am descurcat cât de cât în viață.

Alessia Păcuraru: Cum vi se par prețurile în aceste momente, care au crescut, am văzut, considerabil?

Pensionară: Uite în complex, nu-i nimeni la cumpărături! Nu e nimeni, m-am uitat... pe lângă unde sunt reduceri, unde sunt stricate, cu termenul expirat, e toată lumea grămadă.