Ar fi putut Florin Rotaru să se salveze? Află câţi bani costă pregătirea piloţilor la standard NATO

Monday, 16 July 2018, 17:20 Sursă: REALITATEA TV

Moartea pilotului Florin Rotaru a reaprins o discuţie veche. Cât de bine dotate sunt Forţele Aeriene şi cât de bine sunt pregătiţi piloţii noştri militari? Drumul greoi al înzestrării, incoerența politică, bani insuficienți sau folosiți fără cap - e poate povestea Armatei române. Am auzit adesea că militarii noștri sunt apreciați peste tot în lume. Mai puțin în țara lor. Nu au tehnică să se instruiască, iar atunci când, în sfârșit, o cumpărărm, nu suntem în stare să asigurăm militarilor banii de care au nevoie pentru pregătirea la standarde NATO. Și vine momentul când le arătăm o ultimă prețuire: odată cu înanintarea în grad, postmortem. Am fi vrut să ne înșelăm, dar accidentul aviatic de la Borcea este excepția care confirmă regula. Sau poate pur ghinion. 

Adaugă părerea ta

Sâmbătă, 7 iulie. Ora 13.30. Pilotul Florin Rotaru, 36 de ani, a murit sub privirile a mii de oameni veniţi să asiste la showul aviatic de la Baza Borcea. Avionul la manşa căruia se afla, un MiG 21 Lancer, s-a prăbuşit la 10 kilometri Nord de pista Bazei. Pilotul Rotaru nu a mai reuşit să se catapulteze. La scurt timp, Ministerul Apărării a confirmat decesul. O inimă a încetat să mai bată. Rămân întrebările. Cum a fost posibil? Eroare umană sau defecţiune tehnică? Cât timp va trebui să mai ridicăm de la sol niște avioane care au împlinit aproape jumătate de secol de când au fost date în folosință? Avioane pe care unii specialiști nu s-au ferit să le numească "sicrie zburătoare". Câţi bani alocă, de fapt, decidenţii pentru pregătirea piloţilor? Câţi oameni vor mai muri până când cei care ne conduc vor admite că este imperios necesar să răspundă cinstit la toate aceste întrebări?! 

"Aparatele pe care Forţele Aeriene le folosesc în misiunile lor sunt aparate sigure", spunea, recent, Mihai Fifor, ministrul Apărării Naţionale, în

Laurențiu Chiriță, Sorin Avram și Florin Rotaru sunt trei dintre piloții care și-au pierdut viața în ultimii opt ani, în urma unor accidente aviatice. Din '90 încoace, România a pierdut 12 piloți de vânătoare. În timp ce alți 20 au reușit să se salveze prin catapultare.

"MiG-urile acestea pe care le vedeţi pe cerul patriei din când în când, ele deşi au fost modernizate, solicitând un efort financiar impresionant, erau avioane de generația a doua și acum lumea se mută către generația a 5-a. Povestea înzestrării a fost tratată diferit de fiecare partid, în funcție de interese", spune Corneliu Dobriţoiu, fost ministru al Apărării. 

Deși, în 1996, statul român a decis să modernizeze 110 aeronave MiG 21 LanceR cu avionică și armament standard NATO, din care astăzi mai sunt operaționale un număr de aproximativ 35, catastrofele aviatice nu ne-au ocolit. Pentru că MiG 21 LanceR este un avion bătrân. Și greu de manevrat. Spun aceiași specialiști care sunt de părere că ar trebui chiar interzis la show-urile aeriene. E ca atunci când vrei să tunezi o Dacie ca s-o faci Mercedes. 

Cătălin Micloș, Miki - așa cum îi spun prietenii, este șeful Escadrilei 53 Vânătoare de la Borcea, acolo unde sunt dislocate cele 12 avioane F-16. Și unul dintre piloții români care, în urmă cu 16 ani, a câștigat pariul cu viața.

Reporter: Unde s-a întamplat?

Cătălin Micloş: La Câmpia Turzii. Atunci eram parte a unei escadrile de la Câmpia Turzii, care are în dotare MiG 21 LanceR și acum. Practic, s-a întâmplat undeva peste Apuseni. Am avut o problemă de motor, după care am încercat să revin pe bază. N-a mai fost posibil și am catapultat foarte aproape de aerodrom, undeva la 10 km. După catapultare, am avut o perioadă de refacere în care probabil m-am întrebat de ce mie?! N-am zburat 6 luni de zile, după care mi-am reluat activitatea pe MiG 21 LanceR. 

Cu o experiență de 20 de ani în aviație și peste 1.000 de ore de zbor, în ziua fatidică, Miki a reuşit să evite două nenorociri. A dus avionul departe de un spaţiu populat şi a ocolit o benzinărie. Pilotul Florin Rotaru a evitat mulțimea prezentă la show-ul aviatic de la Baza Borcea, dar n-a mai apucat să se salveze. 

Cu toate că terminase Academia Forțelor Aeriene de 13 ani, Florin avea doar 250 de ore de zbor pe avionul MiG 21 LanceR. Armata română NU spune momentan de când făcuse trecerea pe MIG. Aşa că facem socoteala pe datele pe care le avem. 250 de ore de zbor în 11 ani înseamnă aproape 23 de ore de zbor anual. Adică, 2 ore pe lună. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie. Sunteţi şofer şi conduceţi DOAR 4 minute pe zi. Cât de bune ar fi reflexele dumneavoastră la volan, cât aţi fi de îndemânatic în aceste condiţii?

Florin Rotaru era chiar pilot-șef al Escadrilei 861 Aviație Luptă a Bazei Fetești. Apropiații spun că era un artist al cerului. Totuși avea NUMAI 250 de ore de zbor pe MIG. Mult sub plafonul minim convenit cu NATO pentru România, valabil pentru orice pilot de vânătoare.

Cătălin Băhneanu, comandantul Bazei 86 Aeriana Borcea: Vorbim aici de un minim de 120 de ore pe an pentru fiecare pilot operațional. 

Reporter: Aveți posibilitatea, în momentul de față, ca ei să facă aceste ore?

Cătălin Băhneanu: Se lucrează. Noi sperăm ca aceste bareme să poată fi îndeplinite. Asta este una dintre puținele profesii care, atunci când nu muncești, este rău. Eu am o vorbă: două săptămani dacă nu te urci în avion, două săptămâni dacă nu ești bine pregătit, avionul ăla nu mai este prietenul tau. Toate misiunile sunt intersante pentru că dacă nu le tartezi cu foartă multa riguriozitate, din orice misiune poate ieși o catastrofă.

"Ăsta este scopul pentru care ne instruim și zburăm în fiecare zi. În așa fel încât dacă ni se impune o partitură anume, s-o cântăm perfect", spune Cătălin Micloş, șeful Escadrilei 53 Vânătoare

Să zboare în fiecare zi. Asta este dorința oricărui pilot. Doar că până prin 2012, acest lucru a fost imposibil. Din cauza bugetului Apărării, care depășea cu puțin 1% din PIB. Erau cazuri când piloții abia făceau câteva ore de zbor pe an. Din 80, cât era plafonul la vremea respectivă. Cu alte cuvinte, statul nu avea bani de combustibil pentru avioane. De anul trecut, Armata a primit bani. 2% din PIB. Doar că din suma totală, aproape 50% sunt pentru pensii și salarii, 37% pentru înzestrare și 13% pentru bunuri, servicii și infrastructură. Astfel că, din 18 miliarde de lei, doar banii alocați pentru bunuri și servicii, adică 1,5 miliarde de lei, sunt dedicați bunei funcționări a Armatei. Și aici intră tehnica din dotarea tuturor categoriilor de forțe și pregătirea celor aproximativ 70.000 de militari, cât mai are azi Armata României.

Să facem un alt calcul. Pentru o oră de zbor pe un avion de luptă, statul plătește aproximativ 6.000 de euro. Asta înseamnă că Ministerul Apărării trebuie să chetuiască cel puţin 720.000 de euro pe an pentru ca un singur pilot să-și reaizeze baremul de 120 de ore de zbor. Adică peste 3 milioane de lei. Până acum avem cel puțin 16 piloți instruiți să zboare pe avionul F-16 și cel puțin 30 care zboară pe aparatul MiG 21 LanceR, la Câmpia Turzii și Kogălniceanu. Dacă facem un simplu calcul, doar pentru ei,pentru ca antrenamentul lor să fie la standard NATO, statul ar trebui să scoată din buget peste 33 de milioane de euro pe an. Adică, peste 150 de milioane de lei. Adică o zecime din cei 1,5 miliarde de lei alocaţi pentru buna funcționare a întregii Armate. Este nu puțin, ci foarte puțin. Chiar și așa, anul trecut, de exemplu, pentru că nu s-au derulat la timp unele contracte, circa 3% din bugetul Ministerului Apărării a rămas necheltuit. Deși ar fi putut să cumpere măcar combustibil pentru avioane, banii au fost rambursați Ministerului de Finanțe.

Reporter: Andreea Dăscălescu
Imagine: Marian Laciu, Mihai Angiu
Montaj: Dora Cumpănaşu