Coroana regală a României are o poveste aparte, legată chiar de Războiul de Independență (1877-1878). În urma bătăliei de la Grivița din august 1877, armata română, condusă de domnitorul Carol de Hohenzollern, a învins forțele otomane.
Prada de război capturată de ostașii români conținea și trei tunuri otomane de oțel. La dorința viitorului rege Carol I, unul din aceste tunuri a devenit materie primă pentru făurirea coroanei regale.
Astfel, la Arsenalul Armatei din București, meșterii au confecționat coroana regală din partea din față a țevii de oțel a unuia dintre cele trei tunuri capturate.
Coroana de 1.115 grame este construită dintr-un cerc frontal cu opt fleuroane și tot atâtea mărgăritare, împodobit cu modele de pietre prețioase, toate stilizate din oțel.
A fost sfințită la Mitropolia din București și apoi, în cadrul ceremoniei de încoronare de pe 10 mai 1881 din Sala Tronului a Palatului Regal, a fost așezată pe capul lui Carol I, suveranul Regatului României.
Din acel moment, până în 1947 s-a regăsit în componența stemei naționale și a fost purtată de către toți regii României la ocazii solemne.
