O casă verde din districtul Nuwakot, Nepal, a rămas în picioare după ce o viitură extrem de puternică a măturat clădirile, vehiculele și obiectele din jur. Proprietarul a dezvăluit cum a fost construită locuința în urmă cu aproximativ patru decenii și ce elemente ar fi ajutat-o să reziste.
Casa care a rămas singură după retragerea apelor
O locuință verde din districtul Nuwakot, Nepal, a devenit imaginea emblematică a distrugerilor provocate de viitură, după ce a rămas în picioare într-o zonă în care apele au luat aproape tot ce se afla în jurul ei.
Clădirile din apropiere, vehiculele și numeroase alte obiecte au fost măturate de torent, însă structura casei a rezistat. Fotografiile realizate după retragerea apelor au arătat construcția înconjurată de noroi și resturi, în timp ce partea principală a imobilului era încă intactă.
Locuința are aproximativ 40 de ani. În momentul în care viitura a lovit zona, în interior se aflau șase membri ai familiei, scrie India Today.
Creșterea rapidă a nivelului apei i-a obligat pe oameni să se retragă către etajele superioare ale casei. Pe măsură ce torentul devenea tot mai puternic, familia s-a temut că apa ar putea distruge inclusiv construcția și că imobilul ar putea fi luat de viitură.
Apa a urcat atât de mult încât membrii familiei au ajuns să se refugieze în cea mai înaltă parte a clădirii, așteptând ca forța viiturii să scadă.
Parterul a fost grav afectat
Faptul că locuința a rămas în picioare nu înseamnă că imobilul a scăpat fără pagube. Partea inferioară a construcției a fost serios afectată de viitură.
Proprietarul, Prakash, a povestit că în zona respectivă avea depozitate mărfuri care au fost pierdute în timpul dezastrului. În plus, apele au luat două vehicule, motociclete și scutere.
După retragerea viiturii, în jurul casei au rămas cantități uriașe de noroi și resturi aduse de apă. Contrastul dintre peisajul devastat și structura locuinței care continua să stea în picioare a făcut ca imaginile să circule rapid pe internet.
Pentru cei care au văzut fotografiile, întrebarea a fost inevitabilă: cum a reușit o casă construită cu aproximativ patru decenii în urmă să reziste unei asemenea forțe?
Răspunsul proprietarului trimite la modul în care a fost concepută construcția încă de la început.
Fundația a fost gândită pentru apropierea de râu
Prakash spune că rezistența casei nu este întâmplătoare și că, în momentul construirii, s-a acordat o atenție deosebită fundației tocmai pentru că locuința se afla în apropierea unui râu.
Potrivit proprietarului, fundația a fost realizată foarte solid. Sub construcție au fost așezate două sau trei straturi de material folosit în mod obișnuit la drumuri.
Soluția adoptată în urmă cu aproximativ 40 de ani pare să fi oferit o bază capabilă să suporte solicitări importante. În cazul unei construcții aflate în apropierea unui curs de apă, stabilitatea fundației poate deveni esențială atunci când nivelul apei crește și terenul este supus unei presiuni puternice.
Însă fundația nu este singurul element care a atras atenția în cazul casei din Nuwakot.
Betonul armat ar fi avut un rol important
Analizele apărute după viitură indică faptul că imobilul are un cadru realizat din beton armat și prevăzut cu bare de oțel.
Structura este alcătuită astfel încât fundația, stâlpii și grinzile să lucreze împreună. O asemenea configurație poate distribui mai eficient forțele laterale exercitate asupra unei construcții.
În cazul unei viituri, presiunea nu este produsă doar de apă. Un torent de asemenea amploare poate transporta noroi, pietre, bucăți de materiale și diverse resturi, care lovesc structurile aflate în calea lor.
Un cadru din beton armat poate face față mai bine unor asemenea solicitări decât o construcție bazată pe zidărie nearmată, deoarece elementele structurale sunt interconectate și pot prelua împreună forțele exercitate asupra clădirii.
Totuși, structura din beton și fundația puternică nu oferă singure o explicație completă pentru faptul că imobilul a rămas în picioare.
Amplasarea casei ar fi putut fi decisivă
Poziția exactă a construcției în raport cu torentul este un alt factor care ar fi putut influența supraviețuirea acesteia.
Unele analize realizate după dezastru sugerează că locuința nu se afla chiar pe traseul pe care curgea partea cea mai violentă a viiturii.
Zona în care apa avea cea mai mare forță ar fi transportat și cele mai mari roci și cantități importante de resturi. Dacă imobilul nu a fost lovit direct de această porțiune a torentului, solicitările asupra structurii ar fi putut fi diferite față de cele suportate de clădirile și obiectele distruse din apropiere.
Prin urmare, rezistența casei pare să fi fost influențată de mai mulți factori care au acționat împreună. Fundația solidă, structura din beton armat și poziționarea construcției în raport cu traseul viiturii sunt elementele indicate în analizele apărute după eveniment.
Nu există însă, până în prezent, o expertiză inginerească oficială care să stabilească faptul că un singur element ar fi reprezentat „secretul” rezistenței casei.
Cele mai grele momente au fost trăite în interior
Pentru familia aflată în casă, toate aceste explicații tehnice au devenit relevante abia după ce pericolul a trecut.
În timpul viiturii, oamenii nu aveau cum să știe dacă imobilul va rezista. Pe măsură ce apa urca, proprietarul se temea că acelea ar putea fi ultimele lor momente.
Familia a rămas în partea cea mai înaltă a clădirii în timp ce viitura continua să afecteze zona.
După aproximativ o oră sau o oră și jumătate, nivelul apei a început să scadă. Abia atunci oamenii din apropiere au putut încerca să ajungă la cei aflați în casă.
Salvarea s-a făcut între clădiri cu ajutorul unui tub și al unei frânghii. Prin această metodă, persoanele din apropiere au reușit să ajungă la familie.
Toți cei șase membri ai familiei au supraviețuit viiturii, în ciuda distrugerilor produse în jurul locuinței.
