În prag de sărbători, artistul vorbește despre recunoștința care îi luminează sufletul la final de an și despre amintirile de Crăciun ce încă îi păstrează copilăria vie, precum o colindă veche. O confesiune plină de emoție, într-un material cu totul special realizat de Mădălina Ignat și Sorin Ursu.
Realitatea Plus: Paul, ce inseamna pentru tine Craciunul ?
Fuego: Craciunul însemana acasă, gutuile pe care le puneam în geam și nu le mâncam ca sa miroasă frumos in casa, mama care facea tot felul de bunătăți, bunica care astazi are 90 de ani și care facea și încă face sarmale ardelenești excepționale.
Crăciunul era tata, Dumnezeu să-l ierte, care facea preparatele din porc pe data de 22 dimineața. Tăiam porcul pe 22 la ora 6. Ca o amintire este ca bunica nu voia sa piardă deloc sânge pentru că noi în Ardeal avem o mâncare care se face numeste sângerete și care este delicioasa și o prepara tata împreună cu cartaboșul și făcea tata un balon din stomac, toba cu chișcă cu multa afumătură și afumată cu coceni din porumb.
Aceste amintiri nu mi le ia nimeni. Îmbrațișarea celor dragi, Craciunul însemană nostalgie pentru că au plecat câțiva oameni minunati din viata mea. Împodobeam bradul artificial si cu bomboane colorate
Reealitatea Plus: Recunnoaște, mâncai din bomboane?
Fuego: Da. Pe toate le mâncam pana la sfârșitul sărbătorii dar era o bucurie. Țin minte ca erau acele vitamine cum se numeau...Eu eram în permanență slab și mama imi dădea Cavit că era în forma de ciocolata și furam. Mâncam o cutie că furam deși aveam voie decât doua și se plângea mama la bunica și zicea ca uite ce slab este și dacă pățeste ceva, și bunica zicea sa ma lase ca o sa cresc, o să se maturizeze și o să mănânce el.
Realitatea Plus: Și daca tot ai vorbit de bunica cu ce te asteapta bun si anul acesta acasă ?
Fuego: Desi sarmalele sunt preparatele sărbătorilor, bunica are doua preparate pe care eu le ador și care nu contin carne: spanacul cu ochiuri facut ardelenesc, tocana cu mamaliga si cu doua ochiuri trantite in farfurie si cu foarte mult usturoi pus și cu lapte si supa de salata. Asta mâncam in copilărie. Iar dacă vrei să mă gândesc la cea mai tare mancare pe care o mâncam în copilărie pentru că mama nu avea timp sa ne gătească. Prăjeam pâinea și pe o parte și pe alta și ungeam cu usturoi. Nu exista mâncare mai bună! Trebuie sa încercați.
