Înainte să fie un sport, schiul fond a reprezentat un mijloc de locomoţie pentru oamenii care trăiau în ţările din nordul Europei. Cele două bucăţi de lemn legate de încălţăminte asigurau o deplasare mai uşoară şi rapidă pe zăpadă. În 1564, armata suedeză echipată cu schiuri a cucerit oraşul Dronthein, sosind înaintea norvegienilor care mergeau pe jos. Prima competiţie oficială a fost organizată la Tromso în 1843, iar în 1933, în nordul Suediei, Lars Tuorda a câştigat o probă de 220 km cu timpul de 22 de ore şi 22 de minute, aceasta fiind prima cronometrare oficială a schi fondului. Probele olimpice ale schi fondului presupun 5 distanţe de parcurs, diferite la masculin faţă de cele de la feminin, şi două tehnici de alunecare pe zăpadă: clasic şi liber.
