Expulzat din Statele Unite, unul dintre ultimii presupuşi criminali nazişti în viaţă este judecat în Germania. John Demjanjuk este inculpat pentru exterminarea a 29.587 de evrei, în lagărul de la Sobibor, în Polonia, 1943,.
Le Figaro scrie că proba principală a acuzării germane este un permis de gardă de la lagărul de la Sobibor, furnizată de SS.
Permisul SS numărul 1.393 eliberat pe numele lui Ivan Demjanjuk are o fotografie care semănă izbitor cu acuzatul. Confundat de justiţia israeliană cu \"Ivan cel groaznic\", care servise la Treblinka- un alt lagăr de exterminare situat la 200 de kilometri de Sobibor, John \"Ivan\" Demjanjuk a fost condamnat la moarte în 1988. El a fost salvat de prăbuşirea Uniunii Sovietice, în ale cărei arhive a fost descoperită adevărata identitate a lui \"Ivan cel Groaznic\", care participase la exterminarea a 800.000 de evrei: Iwan Martschenko.
În 1993, Curtea Supremă israeliană îl eliberează Demjanjuk, dar este încă suspectat de a fi participat la crime naziste. Acesta se întoarce în America, unde emigrase în 1952, cerând azil în calitate de persecutat de război de origine ucrainiană. Înainte de a i se retarge naţionalitatea americană şi a fi extrădat în Israel, în 1986, Demjanjuk a lucrat la uzina Ford din Cleveland şi părea că a reuşit să-şi împlinească visul american.
Organismul american pentru urmărirea criminalior nazişti declanşează în 2002 o nouă procedură de retragere a cetăţeniei americane a ucrainianului. Thomas Walther, un anchetator german, descoperă în 2008 numele lui Demjanjuk şi merge pe firul cercetărilor americane şi israeline. Walther umple 17 dosare cu probe, încercând să stabilească dacă Demjanjuk a fost torţionar sau persecutat. Sau ambele?
Născut în 1920 la Kiev, în Ucraina, Ivan Demjanjuk s-a prezentat mereu ca fiind o victimă a Germaniei naziste. El a spus că a fost capturat de Wehrmacht şi trimis într-un lagăr din apropiere de Chelm, în Polonia, după care a fost transferat în sudul Germaniei.
Documentele compilate de Thomas Walther înfăţişeză o altă variantă. În 1941, atunci când armata germană a invadat Uniunea Sovietică, Demjanjuk era înrolat în Armata Roşie. El a fost împuşcat în spate, iar după ce s-a vindecat a fost retrimis pe front, unde a fost capturat în 1942. În lagăre, prizonierii din Armata Roşie, estoni, letoni, polonezi, ruşi şi mai ales ucrainieni sunt decimaţi de foamete şi de tifos. SS a recrutat între 4000 şi 5000 de \"voluntari\", pentru un antrenament special, al cărui scop era secret. Soldaţilor muribunzi li se oferă o şansă de supravieţuire, mâncare şi un salariu. Potrivit parchetului german, Demjanjuk, atunci în vârstă de 22 de ani, a fost printre cei care au \"beneficiat\" de acest antrenament special în centrul de pregătire de la Trewniki şi au devenit \"maşinile de exterminare\" ale evreilor.
Numele lui Demjanjuk apare pe o listă a gărzilor de la Sobibor. El a fost citat şi în mărturiile unui alt fost torţionar, Ignat Danilcenko, care a fost condamnat la 25 de ani de închisoare şi care a decedat în 1985. În timpul procesului său, Danilcenko a spus despre Demjanjuk că \"era un tip solid, care purta mereu arma cu el şi îi împingea spre camerele de gazare pe cei recalcitranţi\".
Parchetul din München nu vrea să demonstreze că Demjanjuk a ucis cu propriile mâini. Acuzarea vrea să obţină o recunoaşterera vinei prin asociere: Demjanjuk a fost gardă la Sobibor din martie până în septembrie 1943, perioadă în care 29.587 de evrei au fost gazaţi, deci a participat la acestă exterminare. Demjanjuk nu mai era o victimă şi putea alege să-şi smulgă uniforma şi să fugă. Acum, el riscă închisoarea pe viaţă.
Avocaţii lui au susţinut că permiul SS este un fals, fabricat de sovietici şi că fotografia a fost relipită, însă experţi americani, israelieni şi germani au atestat veridicitatea documentului.
Procesul lui Demjanjuk este poate ultimul împotriva unui criminal nazist.
