Încă de pe vremea lui Petru cel Mare, Rusia acţionează în politica sa externă după o reţetă simplă. Aşteaptă ca celălalt stat să greşească. Sau chiar îl îndeamnă să facă un gest agresiv. De orice natură. Apoi, răspunsul Moscovei pare logic, necesar şi de bun-simţ. Chiar dacă aproape de fiecare dată el este, în mod deliberat, disproporţionat în raport cu motivele care l-au generat. Este reţeta pe care a găsit-o un stat transformat în imperiu de a se extinde continuu, într-o manieră pulsatorie.
