Au susţinut, pe o singură voce, că guvernul-minune, cu 70% susţinere în parlament, va lupta cu criza aşa cum n-a mai făcut-o nimeni până acum.
În realitate, taberele aveau scopuri mult mai apetisante. PSD-iştii voiau să vină cât mai repede la putere. Traian Băsescu şi, implicit, PDL voiau linişte până la alegerile prezidenţiale. Şeful statului s-a temut că o opoziţie consistentă a PSD pe timp de criză va duce la erodarea imaginii sale, iar şansele de a obţine al doilea mandat ar fi periclitate.
Preşedintele spera să aplice cu PSD reţeta pe care şi-a construit, practic, întreaga carieră politică: opoziţia în interiorul puterii. Social-democraţii nu au fost însă calul de bătaie al democrat-liberalilor. Treptat, PSD a confiscat postura de partid de opoziţie în interiorul puterii. Contextul politic i-a fost favorabil.
