Și-a transformat casa într-un lăcaș de cult în care a adunat zeci de icoane care mai de care mai frumoase. Le-a pictat de-a lungul anilor cu migală și a pus în ele câte un strop din sufletul său. Pe Maria Poienaru din Laz, județul Alba, o știe toată lumea din zonă. E pictorița satului și motiv de mândrie pentru cei care o cunosc.
De tanti Maria au auzit și străinii pentru că cine a ajuns prin acele locuri și i-a văzut opera, nu a plecat fără o amintire a talentului ei.
Localitatea Laz se află la 40 de km de Șebeș. O comunitate mică, unde oamenii se știu între ei și se respectă pentru ceea ce sunt. De cum intrăm sat, întrebăm de tanti Maria. Primul întâlnit este și primul care ne îndrumă spre casa femeii, semn că nu sunt prea mulți cei care să nu fi auzit de ea.
Iconara din Laz, cam așa e cunoscută tanti Maria printre localnici. Are 86 de ani și pictează de când se știe. S-a născut în casă de artiști, la căpătâi cu icoanele pictate de părinți și bunici.
Pășim în lumea Mariei. Atelierul, o odaie micuță cu o masă de lemn unde stă așezată schița unei icoane ce așteaptă să fie pictată. În jurul ei, zeci de culori și pensule sunt pregătite să fie puse la treabă de mâinile dibace ale artistei. Iar tanti Maria știe exact ce să facă cu fiecare în parte.
Numai când o auzi cum vorbește și îți pare rău că nu ai fost înzestrat măcar pe sfert cu talentul ei. Și ne-am convins, tanti Maria are har, căci altfel nu-ți imaginezi cum de ies asemenea minuni din mâinile ei.
După ce ne-a arătat câte ceva din tainele picturii, tanti Maria ne poftește într-o altă cameră în care și-a adunat cele mai frumoase icoane pictate de-a lungul vieții. Le-a și pierdut numărul, dar un lucru știe sigur - icoanele sunt comorile ei și mândria ei.
O singură mare dorința are tanti Maria. Icoanele ei să nu fie înstrăinate, să-i nu-i fie scoase din casa unde le-a creat, ci lăsate acolo pe vecie. Vrea ca lumea să-și amintească de ea și de sfinții cărora le-a desenat chipurile punând pe fața lor bucuria pe care o poartă în suflet. Ultima dorință este ca locuința sa fie în final o casă memorială care să adăpostească în ea comorile Poienarilor.
