Secretariatul şi finanţele primăriei au devenit domiciliu pentru mai multe familii din Straja, rămase fără case după inundaţii. După televizata mobilizare exemplară a autorităţilor, reconstrucţia caselor distruse de ape se face greu, după exemplul prost al delăsării româneşti. Materialele de construcţie s-au achiziţionat scump, unele la preţ dublu, şi din pricina birocraţiei mai sunt lăsate şi să putrezească. Până una alta, primăria rămâne domiciliu forţat.
Comuna Straja e un fel de santinelă la graniţa de nord a României. Dar santinela aceasta nu a putut opri prăpădul care a venit vara trecută din Ucraina pe albia râului Suceava şi peste dealurile ucrainene. În urma puhoiului, din unele case a mai rămas doar o ridicătură de moloz, iar primăria veche din comună a devenit adăpost pentru sinistraţi.
Apele au trecut, dar pentru sinistraţi necazurile curg gârlă. De 6 luni această femeie locuieşte împreună cu trei din cei patru copii ai săi în fostul sediu al primăriei din Straja. În trecut în această încăpere se contabilizau finanţele comunei. Astăzi aici nu se mai contabilizeazã decât sãrãcia.
Tot în fosta primărie, dar în secretariat, locuieşte din luna august a anului trecut şi Maria Coca împreună cu cei doi copii.
Cele două familii şi-au început reconstrucţia caselor, dar se află abia la început. În tot acest timp, materialele de construcţii alocate de guvern în 2008 prin Hotărâre de Guvern pentru repararea, reabilitarea şi reconstrucţia caselor afectate de inundaţii zac în ploaie în câteva depozite din judeţ.
Numai în curtea Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră din Rădăuţi sunt depozitate 177 tone de ciment, 182 metri cubi de cherestea, 87 metri cubi de grinzi, 25 tone de fier beton şi 500 metri pătraţi de tablă. Cazul a apărut şi în presa locală aşa că şefii de la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Suceava au reacţionat.
Poate n-ar strica dacă inspectorii Curţii de Conturi ar verifica şi preţurile la care au fost achiziţionate materialele de construcţie. Primarul de la Straja ne-a confirmat că pentru unii oameni de afaceri, inundaţiile din iulie 2008 au fost mană cererască.
Culmea e că a fost adus pietriş tocmai de la Liteni-Dolhasca şi dus la Brodina unde pietrişul se găseşte peste tot.
Prefectul de Suceava spune că au rămas aceste materiale de construcţii deoarece Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a reconstruit la Ţîbeni 14 case prin mijloace proprii iar la Arbore nu s-au mai reconstruit 23 de case din cauza dezacordului dintre primar şi cetăţeni cu privire la amplasament.
Şi comuna Satu Mare a fost la fel de afectată de inundaţiile din vară, peste 100 de case fiind avariate. Dintre aceste, 27 au fost propuse pentru reabilitare dar oamenii nu au primit materiele de construcţii.
Problema a fost remediată de guvern abia în preajma sărbătorilor printr-o nouă hotărâre. Între cele 27 de case ce vor fi în sfârşit reabilitate se află şi casa familiei Moscaliuc din satul Ţîbeni.
Cele 5 persoane din această gospodărie au primit ajutorul de urgenţă, câte 3 milioane de fiecare, câţiva bolţari şi saci de ciment. Şi speră să mai primească de la primărie ceva materiale pentru a reconstrui casa de la zero fiindcă nu are fundaţie.
Concluzia este că în timp ce oamenii din comunele afectate de inundaţii mai suferă încă, dorm prin vecini sau prin clădiri publice, dintr-o bâlbâială a Prefecturii Suceava şi din cauza birocraţiei excesive, materialele de construcţii atât de necesare pentru refacerea caselor lor se degradează pe zi ce trece sub cerul liber. E ca şi cum ar sta în ploaie un imens teanc de bani.
