Gheorghe Dinică, maestrul scenei. A crescut în mahala, s-a căsătorit la 62 de ani

"Fac meseria asta de prin anii '60 și cred că am în jur de 70-80 de filme. Lucrul la film a fost cam în fiecare an. Câteodată și două pe an. A fost o perioadă când se făceau 30 de filme pe an cu bani de la buget, deci se lucra. Și dintre cele 30 de filme pe an sigur că au rămas multe care se mai pot vedea și azi", declara maestrul într-un interviu din 2004.

S-a născut la 1 ianuarie 1934, în București. Gheorghe Dinică a fost un copil sărac, a crescut în mahala, a făcut tot felul de munci ca să se întrețina singur și numai șansa l-a ajutat să ajungă în preajma scenei.

În 1961 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București și doi ani mai târziu joacă în primul său film, "Străinul". Pe scenă și în film bogația unei vieți l-a ajutat să-și încarce personajele cu energii impresionante.

"Am jucat cu toți actorii importanți ai României, de toate vârstele. Generația mea a îmbătrânit, s-au prăpădit foarte mulți", mărturisea maestrul Gheorghe Dinică în urmă cu câțiva ani.

Memorabile rămân întâlnirile actorului cu regizori ca David Esrig (în Nepotul lui Rameau, Troilus și Cresida, Asteptându-l pe Godot), Andrei Seban, Lucian Pintilie sau marile lui roluri din filme ca "Străinul", "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte", "Felix și Otilia", "Ilustrate cu flori de câmp", "Zidul", "Prin cenușa imperiulu", "Concurs", "Bietul Ioanide", "Figuranții", "Cuibul de viespi", "De ce trag clopotele, Mitică?", "Crucea de piatră", "Patul conjugal", "Filantropica", "După-amiaza unui torționar" și multe altele.

Întrebat despre cele mai dragi roluri, marele actor a subliniat faptul că fiecare personaj a însemnat puțin din el. "Cred că mi-a plăcut foarte mult să joc roluri de răi. De la Stănică Rațiu din "Felix și Otilia", Paraipan din "Un comisar acuză", Nae Gheorghidiu din "Patul lui Procust" până la Aurică Fieraru din "Regina", toate rolurile mi-au fost dragi pentru că fiecare personaj înseamnă puțin din mine".

Pentru prestațiile sale cinematografice, artistul a fost distins cu nouă premii, printre care și unul pentru întreaga carieră, acordat la Transilvania International Film Festival (TIFF). În 1999, a fost recompensat și cu Premiul de Excelență al Uniunii Teatrale din România (UNITER), iar anul trecut a primit Titlul de Doctor Honoris Causa, din partea Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC).

"Asta este misiunea mea – să o duc și să fac tot ce pot mai bine. Asta este obligația mea față de frumoasa meserie pe care mi-am ales-o și față de spectatorii care mi-au dat toată dragostea și încrederea lor. Pentru mine nu este nicio greutate pentru că tot ce am facut de-a lungul vieții am făcut din dragoste pentru profesie și pentru oameni. Și acum, când văd că oamenii mă apreciază, mă simt răsplătit din plin", spunea maestrul Dinică.

Marele actor a cochetat și cu muzica, înregistrând melodii de petrecere pe albume la care a colaborat cu bunii săi prieteni Ștefan Iordache și Nelu Ploieșteanu. "Din tinerețe îi ascultam pe marii nostri lăutari și m-am îndrăgostit de muzică. Și sunt încă îndrăgostit." A învățat de la Maria Tănase să cânte "cu sufletul", deși până la filmul lui Șerban Marinescu, "Turnul din Pisa", când a interpretat rolul unui lăutar nu mai cântase. "Pe la un șprit mai mormăiam cu o voce mai joasă."

"Pentru că e o țară dornică de ciudățenii, ce au zis: "opa!, ăsta cântă, uite, are și voce!" Și au început să vină să înregistreze. Cu Ploieșteanu, cu Iordache. S-a vândut tot, au mai cerut, am mai făcut, acum a început să-mi placă... Eu cântam în baie, pentru mine, și acum vreau să scot un CD cu cele mai frumoase șlagăre dinainte de '89: Mălineanu, Radu Șerban", povestea artistul într-un interviu.

Maestrul Gheorghe Dinică spunea despre cântecele pe care le interpreta că "vin din inimă", însă dintre toate pisele dragi sufletului său ("Sunt vagabondul vieții mele", "Mica serenadă", "Căsuța noastră"), iubea piesa "O strângere de mână".

Din 1996 a fost căsătorit cu Gabriela Georgeta despre care spunea că "este o femeie care are o relație clară cu viața și care a făcut ordine în dezordinea existenței mele". Alături de ea, Gheorghe Dinică a fost un tânăr căsătorit, "doar ca ani de căsnicie. "Un rol foarte important îl are înțelegerea pe care o avem unul pentru celalalt în afara de simpatiile reciproce fără de care nu ne-am fi adunat!"