Cred că în aceeaşi după-amiază Mircea Geoană şi Crin Antonescu au vrut să le ia gâtul consilierilor de campanie pe care îi plătesc să le dea gândirea, fiindcă ideea cu parlamentul unicameral cu cel mult 300 de membri a ieşit din gura lui Băsescu. Crin poate că doar le-o fi bătut obrazul alor lui, dar Geoană avea toate motivele să le sară la beregată consilierilor săi, pentru că PSD-ul a venit primul cu găselniţa parlamentului unicameral, iar el nu i-a luat-o înainte lui Băsescu, punând această propunere pe masă.
Simplul fapt că imediat după ce Băsescu şi-a terminat discursul de la Cotroceni lumea politică şi comentatorii ei au luat foc punctual, în timp ce din partea alegătorilor de rând veneau la foc automat mesaje de susţinere a ideii lui Băsescu ar trebui să limpezească datele acestei probleme. Adică, indiferent de comentariile analiştilor şi politicienilor, preşedintele în exerciţiu se bucură de o susţinere majoritară din partea alegătorilor pe o temă pe care a propus-o opiniei publice.
Dat fiind subiectul, reacţia populară era de aşteptat. Dar am două întrebări şi jumătate: 1. Dacă vreunul dintre contracandidaţii lui Băsescu venea cu aceeaşi propunere, comentatorii ar fi fost la fel de vehemenţi contra? 2. Dacă Băsescu ar fi ales ca data referendumului să aibă loc cu o săptămînă înainte sau după ziua alegerilor prezidenţiale – ignorând costurile suplimentare – ar fi avut mai mult sau mai puţin succes cu propunerea lui?
Pe de altă parte, după ce dintre toate punctele şi subpunctele recentului raportul al comisiei prezidenţiale presa n-a reţinut spre dezbatere decât două propuneri, cea a legalizării drogurilor uşoare şi cea a legalizării prostituţiei, nu e de înţeles de ce Băsescu s-a simţit dator să-şi scoată asul din mânecă?
Iar dacă punem la îndoială credibilitatea lui Băsescu ca propunător, ar fi normal să-i tratăm cu aceeaşi măsură şi pe cei care-l critică. De pildă pe fosta sa purtătoare de cuvânt, d-na Săftoiu sau pe fostul său amic, dl. Sorin Roşca Stănescu.
În sfârşit, dacă aşa cum ar vrea Băsescu, am avea un parlament unicameral, asta ar fi o lovitură dată democraţiei? Cum ar zice Radio Erevan: Da, cu condiţia ca în această formulă parlamentul să voteze o dictatură, ceea ce ar fi imposibil, fără o lovitură de stat din partea preşedintelui sau a vreunuia dintre partide, astfel încât să fie scoase din joc partidele din opoziţie. Or, să fim, totuşi, serioşi, asta n-are nici o legătură cu propunerea lui Băsescu de a pune în aceeaşi zi alegerile prezidenţiale şi referendumul.
ÎN CURÂND
