Cristian Teodorescu: Chinta royală a "dictatorului"

Cred că în aceeași după-amiază Mircea Geoană și Crin Antonescu au vrut să le ia gâtul consilierilor de campanie pe care îi plătesc să le dea gândirea, fiindcă ideea cu parlamentul unicameral cu cel mult 300 de membri a ieșit din gura lui Băsescu. Crin poate că doar le-o fi bătut obrazul alor lui, dar Geoană avea toate motivele să le sară la beregată consilierilor săi, pentru că PSD-ul a venit primul cu găselnița parlamentului unicameral, iar el nu i-a luat-o înainte lui Băsescu, punând această propunere pe masă.

Simplul fapt că imediat după ce Băsescu și-a terminat discursul de la Cotroceni lumea politică și comentatorii ei au luat foc punctual, în timp ce din partea alegătorilor de rând veneau la foc automat mesaje de susținere a ideii lui Băsescu ar trebui să limpezească datele acestei probleme. Adică, indiferent de comentariile analiștilor și politicienilor, președintele în exercițiu se bucură de o susținere majoritară din partea alegătorilor pe o temă pe care a propus-o opiniei publice.

Dat fiind subiectul, reacția populară era de așteptat. Dar am două întrebări și jumătate:  1. Dacă vreunul dintre contracandidații lui Băsescu venea cu aceeași propunere, comentatorii ar fi fost la fel de vehemenți contra? 2. Dacă Băsescu ar fi ales ca data referendumului să aibă loc cu o săptămînă înainte sau după ziua alegerilor prezidențiale – ignorând costurile suplimentare – ar fi avut mai mult sau mai puțin succes cu propunerea lui?

Pe de altă parte, după ce dintre toate punctele și subpunctele recentului raportul al comisiei prezidențiale presa n-a reținut spre dezbatere decât două propuneri, cea a legalizării drogurilor ușoare și cea a legalizării prostituției, nu e de înțeles de ce Băsescu s-a simțit dator să-și scoată asul din mânecă?

Iar dacă punem la îndoială credibilitatea lui Băsescu ca propunător, ar fi normal să-i tratăm cu aceeași măsură și pe cei care-l critică. De pildă pe fosta sa purtătoare de cuvânt, d-na Săftoiu sau pe fostul său amic, dl. Sorin Roșca Stănescu.

În sfârșit, dacă așa cum ar vrea Băsescu, am avea un parlament unicameral, asta ar fi o lovitură dată democrației? Cum ar zice Radio Erevan: Da, cu condiția ca în această formulă parlamentul să voteze o dictatură, ceea ce ar fi imposibil, fără o lovitură de stat din partea președintelui sau a vreunuia dintre partide, astfel încât să fie scoase din joc partidele din opoziție. Or, să fim, totuși, serioși, asta n-are nici o legătură cu propunerea lui Băsescu de a pune în aceeași zi alegerile prezidențiale și referendumul.

ÎN CURÂND