Costi Rogozanu: Degrabă vărsătorii de sânge de preşedinte. Şi Cristoiu

1996. Eu veneam student la Bucureşti, votam pentru prima oară şi ieşea Convenţia Democrată. Totul părea perfect.

1998-99. Toţi intelectualii, jurnaliştii îşi făceau penelul făcându-l praf pe Constantinescu. Eu nu zic că omul a fost vreo lumină, dar spun că toţi dătătorii cu părerea au avut o plăcere sadică în a-l distruge. E plăcerea colectivă pe care o mai au baieţii deştepţi ai României atunci când au de-a face cu un linşaj. Şi atunci când vor să-şi rupă singuri de sub picioare craca democratică. Ce-a urmat? Epoca Năstase în care nimeni n-a crâcnit.

Băsescu pare a beneficia acum de un tratament asemănător. E mai puternic, e adevărat, dar tendinţa la televizor, spre deosebire de presa scrisă, e una de linşaj, şi anticorpii sunt mai puternici. Iar asta s-a observat odată cu Gigi, am scris-o vineri - toate televiziunile semănau ca două picături de apă.

Citeşte mai departe