Constituţia prevede protecţie specială pentru persoanele cu handicap

Articolul 50 din Constituţie le acordă o protecţie specială persoanelor cu handicap, prin realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor. De asemenea, statul trebuie să încurajeze prevenirea şi tratarea handicapului, astfel încât persoanele respective să poată participa efectiv în viaţa comunităţii. Realitatea ne contrazice însă: multe persoane cu probleme sunt cazate în instituţii speciale insalubre, iar autorităţile, dar şi mulţi dintre oamenii de rând, îi ignoră sau chiar îi umilesc pe cei care au nevoie de sprijin.

Daniel şi-a resetat viaţa acum 18 ani când a căzut de la etajul 6 şi a rămas să-şi ducă traiul într-un scaun cu rotile. Nu i-a luat prea mult să evadeze din închisoarea patulului. Odată ieşit din casă, însă, au început alte probleme.

Pentru astfel de oameni, un drum în oraş înseamnă mila celorlalţi. Doar 10% din instituţiile publice au rampă de acces pentru persoanele cu handicap. În rest Dumnezeu cu mila! Deja bătuţi de soartă, 70.000 de români sunt umiliţi de cei care nu le înţeleg traiul şi asa destul de dificil.

În Capitală, exista acces la metrou doar în trei staţii: Gara de Nord, Unirii şi 1 Mai. Ceea ce înseamnă că persoanele în scaun cu rotile nu pot merge către o destinaţie dorită, ci una impusă. Dacă ar avea bani, ar plăti ei aceste rampe, dar o persoană cu handicap grav primeşte o pensie de 270 de lei. În medie, o rampă de acces costă 7000 de euro.

Cu toate neneorocirile vieţii, ei rămân optimişti. Ştiu că şi în Statele Unite accesabilizarea a durat 17 ani. Dacă la noi a început în 2004, poate în 2024, persoanele în scaun cu rotile, câte or mai fi, pot face o plimbare cu metroul.