Eben Alexander, neurochirurg şi profesor la Facultatea de Medicină Harvard, povesteşte experienţa care i-a schimbat radical viaţa şi concepţia despre moarte. Deşi botezat creştin, Eben era om de stiinţă, asemeni tatălui său şi foarte sceptic în privinţa relatărilor unor pacienţi despre experienţele lor la limita morţii, scrie descopera.ro.
Expert în neurologie, Eben Alexander credea că aceste trăiri sunt de fapt simple halucinații provocate de traumele suferite. Nu și-ar fi imaginat niciodată că va trăi la rândul său ceva similar, care îi va schimba radical aceste opinii.
În urmă cu 6 ani, bărbatul s-a trezit cu o durere puternică de cap și în doar câteva ore a intrat în comă. Neocortexul său, partea creierului responsabilă cu toate procesele de gândire, cedase complet.
Dus de urgență la spitalul Lynchburg din Virginia, unde lucra, medicul a fost diagnosticat cu meningită – o infecție cu bacteria E.coli care pornise de la măduva spinării și ajunsese la creier, distrugându-l asemeni unui acid. Șansele lui de supraviețuire erau aproape de zero, au spus medicii.
Eben Alexander era în comă profundă, în stare vegetativă, iar scanarea computerizată a arătat că nu exista nicio activitate cerebrală.
Cu toate acestea, în cele 7 zile de comă conștiența sa a făcut o călătorie fascinantă, pe care înainte ar fi considerat-o simplă halucinație, dacă ar fi auzit-o relatată de altcineva.
Deși amintirile lui seamănă cu ale altor persoane care au trăit experiențe în pragul morții, cazul lui Alexander este unic. El este singura personă care a fost monitorizată permanent și care avea cortexul complet nefuncțional și care spune că în acest interval a călătorit în Rai.
Activitatea lui cerebrală a fost mereu urmărită și nicio secundă nu a existat vreun indiciu care să ateste vreo funcție cerebrală.
Iată cum povestește medicul tulburătoare sa călătorie în afara corpului.
„Dupa ce am intrat în comă am simțit că eram parcă îngropat în pământ. Dar eu vedeam și simțeam aici alte entități, în jurul meu. Era în același timp înfricoșător și plăcut, parcă aș fi făcut parte din natura primordială.
După un timp, nu știu exact cât, a coborât încet o lumină spre mine și vedeam culori frumoase, nuanțe de auriu și argintiu. Am văzut o entitate circulară, care emitea o muzică superbă, divină. Apoi în lumină s-a deschis o poartă și am intrat în lumină, iar acolo era o câmpie plină de verdeață, cu flori și cascade. Vedeam norișori albi și roz și cerul foarte albastru. Mai mult...
