În ultimele luni ale guvernării Ciolacu 2, Secretariatul General al Guvernului, condus de Marian Neacșu – fost condamnat penal pentru conflict de interese – s-a transformat într-un automat de contracte publice pentru clientela politică. Sume amețitoare, de peste 20 de milioane de lei, au fost direcționate spre firme apropiate de cercuri de partid, încheind în stil mafiot o guvernare care a promis transparență și reformă, dar a livrat frății și jaf instituționalizat.
Marian Neacșu – între cazier și cancelarie
Neacșu nu este un birocrat oarecare. Este un personaj cheie din rețeaua PSD, cu un trecut marcat de condamnări penale și de o loialitate toxică față de „maestrul de ceremonii” Marcel Ciolacu. În 2016, instanța l-a găsit vinovat pentru angajarea ilegală a propriei fiice în Parlamentul României – o faptă penală tratată cu indulgență politică și „uitată” de actualii parteneri de guvernare.
Reabilitat politic de Ciolacu, Neacșu a primit cheia de la cea mai puternică instituție administrativă a Executivului – Secretariatul General al Guvernului (SGG) – unde a operat ca „șef de echipă” într-o campanie accelerată de sifonare a fondurilor publice.
20 de milioane pe hârtie, bilete și „formare profesională”
Ultimele luni de mandat au fost o cursă contra cronometru pentru cheltuit bani. Printre cele mai scandaloase contracte:
•7 milioane de lei pentru tipărirea unor documente fără explicație,
•2,75 milioane de lei pentru bilete de avion, în cadrul unui acord-cadru cu 10.000 de zboruri estimate – un număr grotesc pentru un aparat administrativ civil,
•Contracte de formare profesională și software, date unor firme apropiate cercurilor politice, fără o evaluare reală a eficienței.
Totul sub girul tacit al premierului Marcel Ciolacu, care l-a protejat constant pe Neacșu și i-a validat deciziile. Această complicitate face parte dintr-un model de guvernare tribală, unde fidelitatea față de „frăția de partid” este mai importantă decât interesul public.
Clientela în locul competenței
Contractele semnate de SGG în perioada Neacșu arată o lipsă totală de pricepere managerială, combinată cu o disperare de a alimenta buzunare partinice. Firmele câștigătoare nu sunt selectate pe criterii de performanță, ci pe apartența la rețelele de partid. În unele cazuri, beneficiarii sunt aceiași „abonați” la banii publici care au prosperat în toate guvernările PSD-PNL.
În plus, multiple anchete de presă au arătat că angajările în cadrul SGG au fost folosite drept monedă de schimb politic, unele persoane fiind aduse din sistemul de învățământ sau din administrații locale fără nicio competență în domeniu.
Concluzie: Guvernarea Ciolacu a fost doar un „interimat al jafului”
Ceea ce se conturează este un guvern-simulacru, unde rolul real al premierului a fost de purtător de cuvânt al unei rețele de interese, iar funcțiile-cheie – cum e cazul lui Marian Neacșu – au fost folosite pentru maximizarea beneficiilor personale și de partid.
În fața acestei suprapuneri toxice de corupție și incompetență, este legitim ca opinia publică să se întrebe: câți bani mai pot fi furați până când România devine un stat eșuat nu doar moral, ci și financiar?
