Unele replici pe care părinții le spun cu intenția de a-și încuraja copilul înainte de școală pot avea efectul opus. Psihologul Lavinia Chifor explică de ce expresii precum „Ești mare deja”, „Să fii cel mai bun” sau „Să nu plângi” pot pune presiune pe copil și ce putem spune în loc.
Începutul școlii vine cu emoții nu doar pentru copii, ci și pentru părinți. Din dorința de a-i liniști, adulții ajung uneori să spună lucruri precum „Nu ai de ce să fii emoționat”, „Sigur o să-ți placă” sau „Ești mare deja”. Intenția este bună, însă copilul poate înțelege altceva: că teama lui nu este justificată, că nu ar trebui să simtă ceea ce simte sau că trebuie să se comporte într-un anumit fel ca să nu dezamăgească.
Psihologul Lavinia Chifor explică faptul că un copil care spune că îi este teamă nu are întotdeauna nevoie să fie convins că totul va fi bine. Uneori are nevoie, înainte de orice, ca adultul să îi recunoască emoția și să îi transmită că poate trece printr-o situație nouă chiar dacă are emoții.
Cum vorbim despre școală fără să îi amplificăm teama
Promisiunea că „totul va fi bine” nu poate fi garantată. Prima zi poate fi frumoasă, dar poate veni și cu oboseală, dor de casă, o neînțelegere cu un coleg sau un moment în care copilul nu știe ce să facă. Mai util este să îi arătăm că poate cere ajutor și că o zi mai dificilă nu înseamnă că întreaga experiență școlară va fi una rea, potrivit Totuldespremame.ro.
Și întrebările repetate pot avea efectul opus celui dorit. „Ți-e frică?”, „Ești sigur că vei fi bine?” sau „Nu ești emoționat?” pot face anxietatea să devină subiectul principal al zilei și îi pot transmite copilului că există, de fapt, un motiv serios pentru care ar trebui să se teamă. Contează și felul în care reacționează părintele, pentru că cei mici observă tonul vocii, expresia feței și comportamentul adulților, nu doar cuvintele.
10 replici pe care ar fi bine să le evităm
„Să fii cuminte!” poate fi prea vag pentru un copil, care poate înțelege că trebuie să tacă, să nu pună întrebări sau să accepte orice îi spune un adult. O formulare mai clară ar fi: „Să fii atent la tine și la ceilalți. Dacă ceva te deranjează, poți să-mi povestești.”
„Să nu faci vreo prostie!” poate suna ca și cum părintele se așteaptă deja ca ceva să meargă prost. În locul acestei avertizări, copilului i se poate spune: „Ai grijă de tine. Dacă apare o problemă și nu știi ce să faci, cere ajutor.”
Anxietatea de separare, pericolul primei zi de școală - Cum să îl pregătim pe copil pentru primul pas în noul an școlar
„Să iei notă bună!” pune accentul direct pe rezultat. Dacă devine mesajul pe care copilul îl aude mereu înainte de școală, nota poate ajunge să pară mai importantă decât procesul de învățare. Varianta propusă de specialist este: „Fă cât poți de bine și, dacă ceva nu îți iese, vedem împreună ce ai nevoie să mai înțelegi.”
„Să fii cel mai bun!” aduce automat comparația cu ceilalți. Dacă un copil simte că trebuie să fie mereu primul, orice rezultat mai slab poate fi perceput ca un eșec. Mai sănătos este ca atenția să fie pusă pe propriul progres: „Vezi ce poți învăța astăzi și încearcă să faci lucrurile cât poți tu de bine.”
„Să nu te faci de râs!” sau „Să nu mă faci de râs!” pune pe umerii copilului nu doar propriile greșeli, ci și imaginea familiei. De teamă să nu dezamăgească, acesta poate evita să răspundă, să întrebe sau să încerce lucruri noi. „Nu trebuie să știi totul. E normal să întrebi și e normal să greșești” este o variantă care îi lasă loc să învețe fără frica de a fi judecat.
„Ai grijă să nu te cerți cu nimeni!” nu ține cont de faptul că neînțelegerile dintre copii apar inevitabil. Mai important este să știe ce poate face când se confruntă cu un conflict. Părintele îi poate spune să vorbească calm și să ceară ajutorul unui adult dacă nu reușește să rezolve singur situația.
„Să fii atent și să nu faci greșeli!” combină o cerință firească, atenția, cu una imposibilă: să nu greșească niciodată. Copiii învață și din greșeli, iar acestea nu ar trebui prezentate ca ceva ce trebuie evitat cu orice preț. „Dacă nu înțelegi ceva, întreabă. Dacă greșești, poți încerca din nou” este un mesaj mai ușor de dus.
„Să nu plângi la școală!” îi poate transmite copilului că trebuie să își ascundă emoțiile. Plânsul poate fi pur și simplu o reacție la dor, teamă sau o schimbare mare. În loc să i se ceară să nu plângă, poate fi ajutat să știe unde să caute sprijin: „Dacă îți este dor de mine sau te simți copleșit, poți spune unui adult.”
„Să nu uiți ce ți-am spus!” vine de multe ori împreună cu o listă întreagă de instrucțiuni chiar înainte de plecare. Penarul, tema, salutul, comportamentul, toate ajung să fie verificate în ultimele minute. După ce lucrurile importante au fost pregătite, copilului i se poate transmite simplu: „Cred că ești pregătit. Dacă apare ceva neprevăzut, te descurci sau poți cere ajutor.”
„Hai, că nu e mare lucru. Toți copiii merg la școală!” nu face teama copilului să dispară. Faptul că și alți copii trec prin aceeași experiență nu înseamnă că emoția lui este mai puțin reală. Un mesaj mai potrivit ar fi: „Știu că ai emoții. E ceva nou și e firesc. Poți merge la școală chiar dacă încă ai emoții.”
Copilul nu trebuie convins că nu îi este frică
Ideea nu este să transformăm începutul școlii într-un motiv de îngrijorare, dar nici să încercăm să ștergem rapid emoțiile copilului. Teama, nesiguranța sau dorul de casă pot apărea chiar și atunci când copilul este mai mare, mai independent și a mai trecut prin experiențe asemănătoare.
Mai important este să simtă că poate vorbi despre ceea ce trăiește fără să i se spună că exagerează. Părintele nu trebuie să îi promită că fiecare zi va fi perfectă, ci să îi transmită că, dacă apare o problemă, există soluții și există adulți la care poate apela.
