Eu l-am asemuit de multe ori aici, în emisiune, evident ironic, cu Don Quijote, cu Făt-Frumos cu paloșul gros, cu un fel de haiduc Terente, dar fără atribuțiile lui Terente. Pe acest domn, care m-a convins a nu știu câta oară că nu are niciun fel de idee economică sau despre economie, care se crede alesul lui Dumnezeu pe pământ sau unsul lui Dumnezeu pe pământ și care duce țara într-o prăpastie economică fără precedent. Boc, cu tăierile lui de salarii și de pensii și înghețări-dezghețări, a fost mic copil Emil Boc. Nu a fost nicio ironie când am spus „mic copil”.
Nu am crezut că se poate mai rău și uite că se poate și nu știu de unde apetitul ăsta de a veni câte unul parașutat prin tot felul de conjuncturi, apetitul ăsta de a ne salva de noi înșine. Am spus-o de nenumărate ori de acum 6 luni că intenția lui Bolojan este una clară: aceea de a vinde resursele statului român pe bani puțini și, până la vânzare, să mai facă niște bani pentru unii sau alții, apropiații. Emisiunile pe care le-am făcut stau mărturie.
În schimb, astăzi am auzit PSD-ul care spune foarte clar, apăsat, că Bolojan a încălcat acea linie roșie și cel mai probabil coaliția asta se va termina, iar guvernul Bolojan va pleca acasă cât de curând.
În contrapartidă, Bolojan contraatacă și spune că el, de fapt, este salvatorul patriei, e ceva de nu vă vine să credeți, și că cei de dinaintea lui sunt nenorociții aia care l-au determinat să ia niște măsuri draconice ca să ne salveze, că altfel cum ne mai împrumutăm noi.
Tăiem, tăiem, tăiem și iar tăiem, probabil că este și o chestie care îi stimulează endorfinele, dar nu a fost să fie. Ilie, cred că până aici a fost cariera ta politică și nu ai apucat să împlinești voia șefilor, nu ai apucat să dai resursele, că știi, e greu, țara asta, cât crezi tu că este ea de fraieră, mai poate reacționa. Și mă mir serios și în același timp sunt, să zicem, nițel bucuros că în sfârșit partenerii de guvernare, PSD-ul, și-au dat seama ce face Bolojan.
Eu așteptam de foarte mult timp chestia asta, dar am senzația că a fost nevoie să se rupă și lanțul de iubire dintre Bolojan și Nicușor Dan, dar aici este altă discuție și o să vorbesc cu invitații mei în această seară. Cert este un lucru și nu aveți cum să mă combateți aici: realitatea imediată o vedeți fiecare, spectrul de a rămâne fără serviciu, de a nu vă putea achita ratele, de a scădea puterea de cumpărare și, ce să vezi, tot noi, eu, dumneavoastră, o să fim aceia care vom trebui împreună să scoatem mai mulți bani, habar nu am de unde, ca să reparăm tot răul făcut.
Imediat Marcel Ciolacu va fi alături de noi, iar astăzi o să vă arăt multe lucruri care converg într-o bătălie pe viață și pe moarte. Pe de o parte, vă spuneam de Don Quijote, Sancho Panza, că nu pot să îi spun altfel, care are temă de undeva, pe de altă parte este poporul.
Eu cred că inevitabil astfel de personaje din istoria recentă vor dispărea, pentru că nu se mai poate altfel. Este clar, cred că nu mai așteptăm și că nu mai este cazul să așteptăm și următorul pachet al lui Bolojan.
