Costi Rogozanu: Vreți pedepse? Atenție ce vă doriți! Ce să cerem Europei?

Iohannis a declanșat o carantină radicală și forțat de opinia publică, nu doar de criza de sănătate fără precedent recent. Prea mulți dintre noi văd rezolvare fix în blamarea unor “vinovați” mai mult sau mai puțin închipuiți. Prea mulți urlă când văd un “infectat”, în loc să-l ajute. Chiar când scriu aceste rânduri la Iași are loc un protest format din pacienți și cadre medicale împotriva internării unei femei gravide care are Covid-19. Energia moralizatoare ni se îndreaptă către diaspora și către vârstnici: de ce nu stau cuminți? de ce nu au grijă de noi? Sunt întrebări stupide pentru că luăm cazuri particulare și judecăm grupuri enorme de oameni. Se declanșează rasismele și clasismele (știți poezia: vin țiganii și sărăcanii și ne infectează pe noi, oamenii buni și frumoși); se declanșează concomitent sistemul de privilegii - tot felul de boși care se testează continuu, la domiciliu, mulți folosind infrastructura publică (vezi Consiliul Județean Suceava).

VENIT UNIVERSAL. În primul rând, un specific al muncii în ultimele decenii este precaritatea, munca la negru și gri, și  în Uniunea Europeană și aici. Nu vă gândiți doar la carte de muncă, gândiți-vă la oameni care muncesc în industriile noi și cool, prin aplicații, prin nu știu ce, mulți dintre ei slab asigurați și cu comapanii specializate în fentat taxe. Oamenii ăștia au nevoie de bani imediat. Toată lumea vrea să salveze bănci, businessuri etc. Dar e un moment bun să salvăm direct oameni, familii, pentru că nu toată lumea își permite să stea în casă. Statul în casă e un LUX, e doar PENTRU CEI CARE AU RESURSE. Europa și guvernele naționale ar trebui să elaboreze cadrele unui venit universal pentru cetățenii europeni, măsură care ar salva și Uniunea Europeană de la deraiere completă din inimile cetățenilor săi, și care ar putea însemna și un nou pas către coeziune transnațională. Europa „socială” n-ar mai trebui să fie slogan doar.

Ce-ar fi dacă România – țara cu cei mai mulți muncitori precari migranți în toată Europa, confruntată deja cu un fenomen de deplasare mare de populație, populație care își cere drepturile după ce a fost atâta timp uitată de toată lumea – ar cere oficial un venit universal garantat pentru toți cetățenii europeni, tocmai ca o soluție pentru devastările făcute de o piață prea crudă și prea flexibilă a muncii care acum și-a dovedit limitele. Ce-ar fi să fim „europeni” cu adevărat, să producem dezbateri în toată presa lumii, în loc să avem lideri cu retorică de slugoi-rentier. 

Să fii naționalist acum are poate sens în Germania sau Franța (un sens cinic, desigur, dar măcar explicabil), dar să nu înțelegi că prezența în UE a însemnat și costuri sociale enorme pentru Est, costuri care trebuie „stinse” politic, asta e tâmpenia adevărată. O spun mai ales pentru că văd liberalism-conservatorismul de pe aici se mută ferm pe teren naționalist – e o prostie enormă să crezi că tocmai acum o  să poți tu rezista singur. Iar dacă nimeni nu te ajută, măcar url-o, spune-o!

Naționalismul în România acum seamănă mult cu sloganul „stau acasă”. Băi, stau acasă dacă am provizii, dacă am casă, dacă am bani de medicamente. Dacă n-am, atunci ies din casă, mă învârt peste tot și vă infectez pe toți. 

Guvernele trebuie să redescopere planificarea economică și un stat al bunăstării. Asta e cel mai greu pentru liderii noștri care au fost practic spălați economic pe creier – sunt angajați la stat dar gândesc numai “antreprenorial”. E momentul centralizării unor decizii economice, naționalizări periodice sau definitive, intrare pe piață pentru salvarea economiei. Cu alte cuvinte, Guvernul mai trebuie să și existe în perioadele de criză. Dacă există doar ca să defileze cu poliția și armata și nu există ca să încurajeze noi linii de producție, ca să integreze toată populația într-un plan de salvare, atunci vom fi un caz tragicomic de eșec-național, cu bugete mari secrete; unii cu Netflix și cu ceva rachete plătite în avans, cei mai mulți doar cu rate neplătite și fără joburi.

Mai și ajutați! Toată lumea vrea un egoism deștept care să ne aducă măști și teste. Ok, am înțeles, dar dacă suntem un stat responsabil încercăm și noi o rețea de într-ajutorare? De exemplu cu vecinii sârbi, deocamdată loviți și mai rău, sau cu Moldova, sau cu Ucraina. Nu sunt în UE, dar au nevoi – putem ajuta și altfel decât cu măști. Planurile de interajutorare la nivel european decurg ridicol acum, dar nu e târziu. Cum mulți specialiști au spus-o deja, aici nu este vorba de „mărinimie” pur și simplu, ci de o lege implacabilă a Covid 19: nu ai grijă acum de Iran, India, Africa, Serbia, atunci mâine vei avea probleme și mai mari.