La nivel declarativ, cei doi lideri au încercat să transmită un mesaj pozitiv. Trump a vorbit despre o „probabilitate destul de mare" de a ajunge la un acord, dar a plasat responsabilitatea pe umerii lui Zelenski și ai Europei, sugerând că Ucraina ar trebui să facă unele concesii.
Putin a descris discuțiile ca fiind „constructive", a invocat importanța cooperării și a securității Ucrainei, dar cu condiția recunoașterii câștigurilor teritoriale obținute de Rusia. Ambele părți au respins ideea că summitul ar fi un eșec.
Obiectivele celor doi lideri au fost clare: Trump vizează o pace rapidă și reducerea cheltuielilor, fiind deschis la posibile concesii teritoriale în schimbul unei cooperări economice și strategice, în timp ce Putin urmărește spargerea izolării internaționale, legitimarea teritoriilor ocupate și ridicarea sancțiunilor.
Implicațiile sunt însă complicate. Ucraina rămâne sub presiune, cu riscul de a fi împinsă către concesii teritoriale care i-ar submina suveranitatea. Europa riscă o slăbire a NATO și o adâncire a diviziunilor interne, iar la nivel global se conturează pericole majore: de la amenințarea nucleară și posibila relaxare a sancțiunilor, până la consolidarea unei lumi multipolare, în care influența SUA scade.
Așadar, summitul din Alaska reprezintă o victorie tactică pentru Putin și o demonstrație de forță pentru Trump, dar lasă Ucraina într-o poziție vulnerabilă. Fără implicarea directă a Kievului și fără garanții internaționale solide, acest „dezgheț" riscă să legitimeze agresiunea rusă și să creeze precedente periculoase pentru viitor.
